Mr. Bean soferul

Si mai jos avem 3 dintre raspunsurile care i-au scazut punctajul lui Mr. Bean la examenul pentru obtinerea carnetului de conducere:

1. Cum procedati la intalnirea indicatorului de avertizare "Caderi de pietre"?
A. se recomanda sa mariti atentia;
B. opriti;
C. accelerati, pentru a nu fi surprins de caderea pietrelor. 


2. Cum procedati daca ati accidentat un pieton care traversa neregulamentar strada?
A. ii acordati primul ajutor si,in lipsa unui alt mijloc de transport,il duceti la cel mai apropiat spital,ca mai apoi sa va intoarceti la locul accidentului;
B. ramaneti la locul accidentului pana la sosirea politiei;
C. va duceti impreuna cu cel accidentat la cea mai apropiata sectie de politie. 


3. Cum veti proceda corect atunci cand circulati pe timpul noptii,in conditii ce impiedica mult vizibilitatea?
A. folositi luminile de drum si circulati cat mai aproape de marginea din dreapta drumului;
B. folositi luminile de intalnire si semnalizati prin schimbarea luminii de intalnire cu cea de drum,la trecerea prin intersectii cu circulatia nedirijata;
C. opriti si asteptati modificarea conditiilor atmosferice.

Fericire. Ambitie. Frustrari

Dex-ul defineste fericirea ca pe o stare. O stare de satisfactie absoluta. Deci daca e sa o luam dupa studiile psihologice,fericirea e satisfactie la nivel paroxistic.

Sunt putini cei fericiti,mai ales in conditiile umane de astazi. Toata lumea e fericita la un moment dat,dar,din pacate,sta in firea omului a-i fi imposibil sa prelungeasca starea asta la infinit. Deci fericirea e de moment, nu se poate prelungi. Pentru ca oricat de exaltati am fi,nauciti de efectul fericirii,starea isi va pierde din intensitate devenind vulnerabila la factorii din exterior. Si se gaseste mereu cate un imbecil care sa-ti strice dimineata insorita. Fie si cu un claxon grabit.

Asadar,pentru mine,existenta fericita nu e perioada plina de zambete si urale catre dumnezei,”multumescuri” si toate cele. Fericirea e totalul acelor momente de satisfactie,care,daca sunt intense si dese,le pot absorbi pe celelalte negative.

“Fericire nu inseamna sa ai tot ce iti doresti. Ci sa-ti doresti ce ai.”

Cine a inaintat afirmatia asta,teoria asta,trebuie sa fi fost un intelept. Ii dau toata dreptatea. Iar daca nu vrei sa-mi faci mie in ciuda si stai sa analizezi in jur,o sa-mi dai dreptate si o sa-I dai si celui care a spus-o.

Luam tipul ambitiosului in studiu. Omul ambitios o sa-si doreasca foarte mult un lucru. O sa-si chinuie zilele in asteptarea acelei definitivari. Cand o sa-si vada realizarea,satisfactia ii va fi umbrita de dorinta de a atinge nivelul urmator. Si nu isi va atinge toate targeturile niciodata,pentru ca acestea se pot intinde pana la infinit prea bine. Va muri in aceiasi cursa de cautare a fericirii pe care a inceput-o cand si-a dorit prima bicicleta iar,saturandu-se de ea,alta mai scumpa.

Si pentru asta nu conteaza ca te-ai nascut bogat sau sarac. Ca esti un intelectual sau esti prost vestit.  

Particularitati

De ce sa vrei cu tot dinadinsul lucruri greu de atins? Aici nu ma refer la situatia materiala,cariera,s.a.m.d. Toata lumea vrea sa se realizeze profesional. Dar important e scopul. Vrei o cariera pentru statut sau bani,pentru confortul tau personal,vazuta ca o necesitate. Nu pentru ca e o provocare.

Cu ce esti mai castigat tu ca barbat daca ai mai multe femei deodata? Cumva diversitatea femeilor e un aport la bunastarea individuala a omului? O sa fie un amant mai bun dupa ce se intoarce de la a doua? O sa fie mai bine privit in societate? E asta integritate?

De ce sa-ti transformi fetita in microbist infocat si sa o  tunzi scurt? O face asta din punct de vedere al genului sexual mai putin feminina? O sa ajunga la performantele unui baiat vreodata?

Ma intriga. Sunt de parere ca creatorul nostru ar trebui sa desfinteze infinitul ala absurd si sa puna un capat pentru toate. 

Politica cainilor vagabonzi

Nu stiu cum se face,dar multi romani au uitat poanta cu "spune-i unui caine in loc de 'mars!','Basescu!'. " Era pe vremea cand dulceata noastra de presedinte era primarul capitalei. Satul de cainii strazii,adopta masura aia drastica cu eutanasierea.

Deci nu numai ca a masacrat o intreaga masa de oameni dar a masacrat si cainii "romani".
Toti cei in apararea lui nu il scuza neaparat dar vin cu replica "propuneti voi solutii mai bune".
Desigur, pe roman nu il intereseaza programul de masuri anti criza al opozitiei, dar asta e cu totul alta poveste.

Pitesti, din cat am observat, e capitala cainilor vagabonzi. Dar astia cum sunt .. si ce a facut primaria in privinta lor? Lasand deoparte faptul ca primarul e pesedist, e totusi o masura moderata si eficienta totodata. Toti cainii vagabonzi au o eticheta micuta pe pavilionul urechii, ca semn ca sunt castrati. Nu i-a omorat nimeni, ii lasa sa traiasca in voie, nu sunt agresivi, se intalnesc in grupuri decente si bine organizate si nu isi perpetueaza specia.
In felul asta, masura devine una eficienta pe termen lung, pentru ca se va diminua numarul acestora dar fara a se recurge la uciderea lor.

Nicolae Guta

Nicolae Guta e un tigan,prin urmare i se atribuie toate calitatile specifice rasei plus ca i-as pune in carca responsabilitatea pentru o multime de curente dinastea proaste care ating alti tigani din Romania(multi la numar) sau romani tiganizati. Nu stiu care dintre cele doua categorii ar trebui blamata mai mult..

Ce face mizerabilul asta? Asa i se zice si celui care a inventat bomba atomica,indiferent de intentiile lui initiale. Canta la gunoi,pocneste "gagicile" peste fund,cineva ii observa tam tam-ul si se hotaraste sa-l faca public. Adepti ai muzicii lui s-au gasit,pentru ca nu trebuie sa fi prea pretentios ca sa-ti placa maneaua, nu trebuie nici sa ai auz muzical . Daca iti plac "bairamurile",femeile ce dau din cur si tate in draci pe o melodie cu totul alta decat cea de pe fundal,daca iti place sa arunci cu bani ca sa-ti dovedesti "valoarea" sau esti impresionat de un catren de versuri proaste repetat de 10 ori, esti predispus si la restul de porcarii promovate de muzica asta.

Dansul nu numai ca polueaza fonic cu muzica lui urechile celor care o dispretuiesc(ca doar pe o raza de 50 de m,daca se gasesc trei telefoane sa sune,unul va reproduce o simfonie manelico-tiganeasca) acum, vrea sa fie un trend in adevaratul sens al cuvantului. Isi lanseaza o casa de moda! Acum,fanele pot fi si mai fane purtand haine originale "Giorgio Gutani",create de super designerul vestimentar Nicoleta Guta! :>

Wake up, people! Daca italienii ne dispretuiesc pentru altele,acum au inca un motiv. Prostia va atinge cote alarmante. Si nu a fost prost Basescu cand a facut maneaua aia tampita imn de campanie. Le dai romanilor doar ce iti cer.

Codul bunelor maniere si societatea

Traiesc in Alba Iulia. Oras mic,putina lume;cam saptezeci de mii de indivizi. E foarte putin daca ne raportam la .. Beijing spre exemplu! Sau sa nu exageram .. si marile noastre orase.

Aici toata lumea se cunoaste. E imposibil daca mergi 10 minute pe strada sa nu intalnesti cel putin un cunoscut. Sunt intr-un loc in care vesnic ma chinui sa fiu cat mai amabila,pe cat se poate de politicoasa si sa urmez codul bunelor maniere pe motivul ca,nu stiu niciodata de unde naiba iasa cate unul care il cunoaste pe x,care e frate cu y(y fiind “BFF” cu z) si eu o sa am nevoie candva de z pentru vreo trebusoara.

Da,nu e frumos sa fumezi pe strada. Nu fac treaba asta pentru ca la randul meu critic femeia draguta a carei infatisare o strica prostia asta de pai cu filtru. Dar cand ai 2-3 ore intr-un loc unde nu ti se permite sa fumezi,cand iesi afara,impatimit cum esti,ti-e musai sa-ti aprinzi una. Si hop! Tocmai cand ai parte si tu de o exceptie,te zareste cineva. “Ia uite-o si pe asta!” Si pe urma vine tata sa-mi zica: “vecina de la 1 mi-a spus ca doamna X te-a vazut fumand pe strada!”.

Ca om echilibrat si rational trebuie sa-ti pastrezi calmul in situatiile de criza. Dar cum naiba sa nu te scandalizezi cand o nemernica plina de aere vrea sa se bage in fata ta la rand? In alt oras,unde nici dracul nu o sa ma stie vreodata,imi permit sa o fac cu ou si otet pentru gestul ala.

In momentul in care calatoresc in locuri noi,cu oameni noi imi permit sa fiu din punct de vedere al comportamentului social cum imi pica mie bine.

Si de ce nu,sa fiu rautacioasa cand e vorba de lucrurile care mi se cuvin. Ce tot atata pace si dragoste? Cand ti se da rautate,raspunzi cu o rautate si mai mare.

Asteptam de 10 minute la o toaleta publica intr-un parc din Bucuresti. O domnisoara foarte frumoasa dar infumurata vine cu prietena ei razand. Cand ma observa la rand,incepe sa se prefaca ca are o nevoie urgenta. Isi uneste genunchii,se clatina putin si imi zice: “nu te supara,am nevoie urgent la baie,intri sau mai astepti pana intru eu?”. Adica wtf? Doar pentru ca vi,te chircesti si zbieri ca te pisi pe tine trebuie sa renunt eu? Nu, “imi pare rau,primul venit-primul servit”. Ciudat e ca s-a calmat din dansul nevoii de a urina si s-a resemnat.

Asadar, sa fi politicos si dragut nu ajuta decat atunci cand ai un interes,altfel esti luat de prost pentru ca pur si simplu nu toti gandesc ca si tine! 

Gypsy II

Deci vreau sa va istorisesc inca o intamplare care imi confirma ca natia asta de imputiti nu face altceva in Romania decat sa strice treburile frumos oranduite de altii.

Ca orice entuziast care viziteaza capitala, ne-am facut si noi in tripul nostru niste poze. Printre care una si pe malul Dambovitei cat ne asteptam autocarul. Fetele o numeau Tamisa si deci era esential sa-ti faci poza langa Tamisa!

Era deja pe inserate. Raul se vedea asa de frumos. Era suprinzator de curat si linistit,mai ales ca si plouase in timpul zilei. Si nu va zic ca trece ceata lui "Pitigoi",mandra cu o femeie urata si prost vopsita la carma. Aceasta e scuipata din greseala de prietenul ei si se intoarce sa-i dea niste scatoalce si sa-i altereze putin timpanele cu niste injuraturi "de marca".

Bun,stim deja ce fel de oameni sunt,nu avem de ce sa ne mire una ca asta. Dar ce m-a indignat a fost un individ de la coada care,dupa ce si-a fumat tigara a aruncat-o in Tamisa noastra draguta.

Nu vedeai altceva pe apa decat o frunza care a apucat-o intr-acolo in bataia vantului rece si .. chistocul de tigara al nenorocitului.

Inca o data, daca vi se iveste ocazia sa omorati astfel de oameni,nu ezitati!

Despre meetingul de protest

Daca esti roman,traiesti in Romania,nu esti handicapat(pardon,persoana cu dezabilitati) si iti pasa cat de cat de stirile in materie de social/politic,cu siguranta ai auzit,de pe vreun canal de stiri,de la vreun prieten ce mare tevatura s-a facut ieri in Bucurestiul nostru drag si vast.

50 de mii de oameni si-au mutat fundurile catre capitala,care cu ce a putut si cu ce a fost lasat( destinatia celor de la Arad a fost sabotata de firma cu care colaborau-doar un caz). S-au strans mai intai in piata Victoriei si au pornit intr-un mars pana in piata Constitutiei. Pe drum,in orice loc public unde exista o toaleta te opreai,gaseai cel putin douazeci de oameni la rand,si I mean it!

 

Animati de discursurile auzite in piata Victoriei,oamenii(sindicalisti alaturi de e o mare masa de oameni cu sau fara rost) huiduiesc si blagoslovesc guvernul pana in fata Palatului Poporului,unde se opresc,unii dintre ei se duc sa mai bea cate ceva in apropiere,dar intr-un final,in jurul ore 15,cam toata lumea e prezenta sa astepte concluzia. Se voteaza sau nu blestemata aia de motiune a cenzura?

Va zic sincer,lumea nu a fost prea motivata din interior,incat s-a vazut ca in momentul in care deja vremea te indemna sa te chircesti si-au cam pierdut din elan si glas sa mai strige. In jurul orei 17 deja majoritatea isi luau talpasita. Au fost ceva incidente dar minore. Au fost jandarmi,cu munitie poate,dar nu s-a intamplat nimic din ceea ce sugerau cei de la Realitatea.

Era foarte greu sa folosesti retelele de telefonie. Din 10 apeluri,caz fericit sa iti iasa pasenta cu unul. Motiv pentru care ne-am pierdut de nu stiu cate ori unii de alti.

 

In sfarsit,ne-am regasit,ne-am imbarcat si am plecat. Dupa multa agitatie sa ne gasim microbuzul,caci,la fel cum am sustinut ca nu am mai vazut atatia oameni la un loc,asa sustin si ca nu am mai vazut atatea autobuze,autocare,microbuze la un loc.

Am ajuns acasa cu degeraturi la picioare,frig in oase,greata si oboseala,cu sentimentul de esec,cu deznadejdea de a fi sustinut o cauza deja pierduta dar cu o noua experienta de povestit si cu cateva amintiri de valoare. 

Gypsy I

Oare doar mi se pare cuvantul asta prea frumos pentru specia crescanda ca numar de indivizi jumatate negriciosi,jumatate portocalii ce impanzesc si Romania noastra cu mizeria lor?

Afirm cu toata taria ca sunt rasista. Nici negrii nu imi prea plac dar ei s-au emancipat si sunt acceptabili. In schimb tiganii,sau cel putin cei din Romania sunt sub orice critica! Merg pe principiu ca tiganii sunt tot tigani si mai au nevoie de cel putin un secol sa se schimbe in bine. Si deci,cum nu o sa traiesc atat,pot spune ca,pentru mine,nu se vor schimba niciodata.

Insa totusi .. cand vezi copilutul ala descult si murdar care se joaca langa gunoi te apuca mila si mai uiti de unele principii.

Mergand pe strada,am dat in drumul meu peste doua astfel de specimene: foarte mici de statura si ca varsta(aveau cam in jur de 4 ani),mizerabili ca infatisare dar,aparent,foarte prietenosi;o fetita si un baietel.

Fetita ma intreaba cum ma cheama. As fi ignorat-o daca nu m-ar fi lovit un flash al constiintei de moment. “Ce ma costa sa-I spun cum ma cheama?”.

Distanta intre mine si fetita era convenabila,insa baietelul s-a apropiat mai mult decat limita normala,fara ca eu sa-mi dau seama. Si brusc ma trezesc cu un picior in gamba.

Cata indrazneala! Initial m-a frapat incidentul,am ramas fara sa stiu cum sa procedez. Si pe urma.. m-am enervat, am simtit furia aia care te-ar fi impins sa te duci si sa-I dai o scatoalca de sa te tina minte. Dar m-am Calmat si am inaintat si,colac peste pupaza .. o piatra imi loveste ceafa. Si destul de puternic!

Eram aproape de locul unde trebuia sa ajung si deci nu am facut altceva decat sa injur sa ma auda toata lumea si sa fac omisiune de cativa oameni pe care in mod normal i-as fi salutat.

Si sa-ti mai para rau de ei! Da,bun,o sa vina toata lumea si o sa spuna ca e vina parintilor,a educatiei. Dar ce naiba? Asta iti inveti copilul sa faca cu strainii? Eu imi aduc aminte ca nu aveam voie sa vorbesc cu straini decat daca ma pierdeam si atunci nu aveam voie sa ii zic decat numele lui tata si numarul de telefon fix.

Inca odata mi s-a confirmat faptul ca jigodiile astea sunt fara sanse la o lume civilizata si de bun gust. 

Iaurt romanesc vs. iaurt importat

TSD Alba Iulia lanseaza campania “Cumparati produse romanesti”. Nimic aiurea sau cu care sa nu fiu de acord. O voce aseara la sedinta de tineret expunea problema in felul urmator: daca eu ca si consumator optez pentru iaurtul de la Albalact in defavoarea celui de la Muller,Albalactul isi extinde afacerea,fapt ce include impozite platite in Romania,locuri de munca pentru romani. Daca in schimb prefer iaurtul Muller,banii pleaca din tara si singurii muncitori sunt doar cei care se ocupa cu transportul,adica putini la numar,dar ..

 Am mai avut un monolog cu cateva luni in urma pe blog in care discutam treaba asta. Numai ca am ajuns sa ma contrazic in unele privinte.

In opinia mea,nu exista un iaurt cu fructe in Romania care sa-l intreaca ca si calitate pe cel de la Muller. Cu toate ca pretul de acum se va modifica in cativa ani(si aici ma refer doar raportat la cel produs in Romania-caci Muller e mai ieftin) eu zic ca isi merita toti banii. Asta e o realitate. Strainii fac iaurturi mai bune ca ale noastre si nu numai. 

Da,trebuie sa investim in Romania ca sa iesim la liman. Sunt dispusa sa cumpar orice alt produs din initiativa mea care sa fie produs in tara,dar nu iaurt! Nu iaurt cu fructe!

Femeile si aranjatul lor

Da,dumnealui are camasa care ii vine cel mai bine,insotita de sacoul ala inca negru perfect,pantalonii aranjati frumos la dungulita,care se aseaza la fix peste pantofii ceruiti cu grija. Are parul ingrijit,e proaspat barbierit(si de data asta s-a ocupat migalos de actiune-sa nu cumva sa se taie),e parfumat al naibii si merge tantos si infumurat alaturi de o frumoasa femeie de care e mandru.

Ei,femeia aia,credeti-ma,are foarte multe aspecte de lucrat la ea pentru seara aia ca sa-l faca pe el mandru. Ca sa-l faca pe el mandru! Nu cu intentia de a atrage priviri asupra ei,ci asupra lor.

Si totusi .. “De ce iti ia asa de mult?”

Pentru ca dichisurile alea acasa cer timp. El s-ar simti aiurea daca ea ar veni prost imbracata(potrivirea hainelor cere timp,trebuie sa probezi mult ca sa ajungi la un outfit decent),s-ar simti aiurea daca ar veni prost pieptanata(mai ales ca majoritatea femeilor au parul lung,pieptanat+aranjat/coafat=time). S-ar simti aiurea daca ar avea unghiile murdare(manichiura inseamna:scurtat unghii,pilit unghii,inlaturarea pielitelor si datul cu oja). S-ar simti prost daca machiata ar arata precum o caricatura desenata de un copil de 3 ani(machiaj inseamna:curatarea fetei si aplicare cu grija,incet-timp!).

Si totusi,afurisitului ii ia numai un minut sa se usureze la toaleta! 

Despre vecina mea senila

Am o vecina in cartier,draga de ea,de vreo 90 de ani care de curand si-a pus termopane. Termopanul nu a putut trece neobservat din moment ce doar pe geam o zaresti. Si asta tot timpul! De dimineata devreme si pana cand se culca gainile,dumneai sta pe jumatate impietrita in fereastra si priveste pe strada intr-un mod care,pe mine personal,ma inspaimanta. De multe ori cand treceam de ea,imi faceam cruce si imi ziceam in gand “Doamne fereste-ma de zilele alea!”.

Ar fi fost un gest barbar din partea mea sa ii fac poza si poate e sa vorbesc despre ea,dar s-o consideram o tipologie si o persoana in nimicul mare ce ne inconjoara.

Nu stiu daca e felul ei sa traga tepe. Poate e doar senila astfel incat memoria si creierasul nu o mai ajuta. Cert e ca de cand m-a tepuit si pe mine intr-o zi,am stat sa ii observ pe cei cu care intra in contact,mai precis trecatorii care o iau in seama.

Ce face dumneai? Tipa de la fereastra cu vocea aia batraneasca, parca stransa de gat la trecatori: “Domnule scump,domnita draga?!”. Omul bun care o aude,o ia si in seama si se duce aproape de fereastra sa la parter sa vada pentru ce il solicida. Odata ajuns acolo ea incepe sa se vaite ca doamna “Geta” a uitat de ea si ca nu stie cum sa dea de ea. In mod normal,oamenii fie cer informatii,fie se ofera sa dea un telefon. Fiindca dumneai nu are vreun numar de telefon,ii trimite la scara de langa unde locuieste inca o doamna imaginara al carei nume nu il mai retin pe motivul ca ea are numarul. Acestia se duc la scara respectiva si suna la apartamentul cu numarul 15. Nimeni!

Si deja e prea mare coincidenta cand vezi ca atatia oameni care suna acolo,nu gasesc pe nimeni. Acestia,daca au bun simt si nu se prind de figura se intorc la doamna la geam si ii comunica esecul,ea se impacienteaza si in felul asta oamenilor li se face mila si se simt vinovati pentru ca nu pot face nimic si stau si ii asculta toate necazurile.

Si va zic,rareori trec pe acolo si nu e cineva la geamul ei sau la scara cu numarul 15. In cazul in care se intampla sa nu fie asa,dumneai ma striga cu “doamna draga”. Ca sa nu mai mentionez ca odata m-a injurat pentru ca nu m-am oprit. Evident, descoperind toate astea nu o mai bag in seama,caci nimeni nu e fraier si nu am timpul necesar mereu sa ii ascult incoerentele. 

Si daca imi pun si problema ca ar fi destul de sanatoasa mintal si defapt se amuza de oamenii care-i cad in plasa, ma bufneste rasul cand ii vad(persoana cu numarul 7585493847386437463786482354234624 :D)

Transexualitate.Transexuali

Am intalnit problema recent pe un forum si a fost un update pentru memoria mea in legatura cu subiectul.

Am avut ocazia sa discut cu un transexual si ii spun spun asa,referindu-ma la masculin pentru ca pe atunci nu se considera femeie,desi intre timp poate si-a indeplinit dorinta. Da,dorinta de a deveni FEMEIE.

Aparent un om cu gesturi si purtari simple cu care nu am discutat prea multe,dar suficient de deschis la minte incat sa inteleaga curiozitatea fireasca a unei copile cu privire la subiect.

Am intrebat “De ce nu ti-a placut sa fi femeie?” si mi-a raspuns ceva ce banuiam dar deseori aveam tendinta sa cred ca e vreun moft de-al homosexualilor. Dar atunci aparea paradoxul,de ce sa vrei sa fi femeie cand partenerul tau vrea un barbat?

Mi-a spus ca nu se pune problema ca i-ar fi placut sau ci doar ca de cand beneficiaza de ratiune,a gandit dintotdeauna si a simtit ca o femeie,deci cu siguranta o anomalie. Si ca a fost obligat de cand si-a dat seama cat de grea este situatia sa incerce sa aparenteze a fi cat mai masculin cu putiinta. Dar intr-o zi a renuntat la a-si modela viata dupa ritmul “normal” al societatii si a facut un pas in legarea sentimentala de cineva-un barbat. In mod surprinzator,barbatul l-a inteles,desi sustine ca acesta nu este atras de barbati. Deci trebuie sa fi fost o persoana foarte informata si incredibil de deschisa la mine,poate si putin ciudata sa se indragosteasca de “o femeie-barbat”(si doamne fereste sa va ganditi la shemale!). Nu, era un barbat.

Acestia au avut o relatie,urmand ca el,personajul de la care am pornit sa-si indeplineasca visul de a deveni oarecum o femeie,cu ajutorul unei operatii.

Mi-a explicat ca e ca si cand ai avea un creier de femeie intr-un corp de barbat,discrepanta care il facea sa nu isi gaseasca locul printre semenii sai si sa se simta dintotdeauna ciudat raportat la persoane de acelasi sex.

Evident parintii l-au gonit din viata lor,neputand accepta aceasta problema si mi-a spus ca oricat de rau ar duce-o din unele aspecte,privind altele are certitudinea ca va fi implinit si multumit in sfarsit.

Nu caut sa-i scuz sau ceva asemanator,am expus doar un caz la care multi dintre noi ne-am putea gandi inainte sa aruncam cu piatra.

Mie imi e foarte usor sa ii condamn si sa le atribui “n” etichete si foarte greu totodata sa ii accept si sa fiu deacord cu ei,insa adopt calea de mijloc,aceea de a-i tolera si atat. 

In calitate de .. uituc

“Calitatea” asta se atribuie tuturor celor care nu sunt obsedati de organizare si calculare a evenimentelor. Desi merge si pentru ei pe motivul ca mereu apare ceva intempestiv.

Combinata cu somnul putem pati sa:

-plecam dimineata la drum cu geaca fara nimic pe sub ea;

-uitam primul telefon al diminetii;

-inghitim pasta de ras;

-lasam mancarea pe masa,desi mirosea ademenitor-nu ne-am dat seama ce e si ce legatura are cu noi;

-sarim peste cateva lucruri din lista celor necesare cand plecam(eu am poezia “telefon,bani,tigari,chei”).

Combinata cu foamea putem pati sa:

-facem omisiune de faptul ca  in cuptor e ceva mai bun decat ce am ales sa mancam;

-facem abstractie de musafirul care vine intr-o jumatate de ora la masa;

-consumam ceva ce in trecut ne-a dereglat digestia.

Combinata cu graba putem pati sa:

-lasam dezordine cand plecam si sa ne facem de rahat cand ne intoarcem insotiti;

-lasam fierul ala ce ne-a folosit cerintelor de moment in priza si sa riscam sa-I provocam sfarsitul daca am plecat un weekend intreg,poate si al casei;

-sa ne lasam jucariile in locuri la care copiii mici ce viziteaza casa in lipsa noastra sa le gaseasca(asta in cazul in care pentru mamica si taticul nu sunt o surpriza).

Si lista continua .. dinastea mai patesc eu. 

Incheierea festivalului international de teatru

S-a mai scurs o saptamana din viata tuturor,o saptamana speciala in felul ei(si de ar fi fost lipsita de evenimente),o saptamana care pentru albaiulieni a fost condimentata,presarata,pipernicita cu talentul artistilor ce au participat la Festivalul international de teatru. Sa va spun drept,nu am fost la nici o piesa,dar am auzit de la rude,prieteni si altii ca a fost misto.

Ieri s-a derulat ultima piesa si saptamana a fost incheiata cu un frumos concert jazz in cortul de la sala de cultura. Au fost prezenti de la elevi de liceu pana la varstnici,tot soiul de oameni,cu tot felul de interese. Au fost multi reporteri si ziaristi pe care ii vedeai si studiind si facand poze,si taclanind la masa cu berea in mana. Unii isi mutau scaunele sa-si faca loc,altii stateau pe margine si nu se inghesuiau. S-a instalat o atmosfera placuta si calda  si putini au fost cei care au plecat inainte de finalul propriu-zis al concertului. 

Cartea de buzunar II

Nu stiu de ce anume cei de la Jurnalul National au decis ca e cazul sa termine colectia Carte de buzunar. Mare mi-a fost dezamagirea cand am mers la chioscul de ziare,punctuala ca in fiecare luni si tipa aia care chiuleste de la postul ei si se lasa asteptata mi-a zis ca s-au terminat. 

Deci,da,cititori ai cartilor. S-a terminat,s-a terminat. Poate mai prindeti ultimele doua volume ale lui Stendhal. 

Love and marriage

Si da,merge putin si cu Frank Sinatra.

Va amintiti familia Bundy? Parca serialul a fost facut pentru piesa. Sau piesa pentru serial. Oricum,nu am chef sa dezbat intimitatile familiei respective,dar titlul suna a altceva decat ce vreau eu. Si nu,nu putem avea cu totii mereu titluri unice si originale,caci,oricat de vasta ar fi cantitatea de informatie,pe masura e si numarul de indivizi care au acces la ea.

Off topic: Asta e paranteza mea de spovedanie,apropo de numarul de indivizi. Demografia.Demografic. Nu hidrografic,cum am scris eu intr-o lucrare la economie,nu stiu din ce motiv,caci aveam habar despre ce vorbesc.



In ultimele zile mi-am tot batut capul sa scot ceva productiv,sa scot ceva interesant pentru blog. M-am gandit la solutia sa tot adun subiectele pe o hartie ca sa nu le uit,dar tot nu mi-a iesit. Imi venea cate o idee in autobuz sau in pauza cand eram pe la mama naibii.Calculatorul meu a cazut rapus de suprasolicitare. Si deci,am lasat zilele sa se scurga cu speranta ca ma voi trezi pocnind din degete luminata de o idee grozava. Nu a fost tocmai asa. In schimb,in zilele trecute am intrat in contact cu tot felul de probleme ale altora la care se adauga dezbaterile mele launtrice dintotdeauna si m-am gandit ca daca tot am mers pe categoria Familie si in alte posturi,e binevenit si asta. Daca nu se afla in domeniul vostru de interese,il ignorati pur si simplu.

Pe la inceputul saptamanii a trebuit sa-mi fac rondul si sa o scot la plimbare pe verisoara mea de 10 ani,care sta la internat in timpul scolii. Desi m-am aratat binevoitoare,draguta si i-am facut toate mofturile,am ajuns la maicamea zicandu-i ca nu stiu ce m-as face cand as avea un copil. La care ea mi-a replicat ca lucrurile se schimba atunci cand fiinta aia iti e mai draga decat propria piele si ca afectiunea pentru ea iti genereaza toata rabdarea din lume. Am stat sa privesc in viitor pentru ziua indepartatata o sa devin mama unui copil si deja lucrurile prindeau un alt contur.
Am stat cateva clipe sa ma gandesc in timp ce imi tot indruga aceleasi lucruri dar in alte cuvinte si ca sa o conving ca m-am lamurit i-am dat cel mai bun exemplu pe care il cunosc.

I-am spus ca asa e si in dragoste si relatii. Cand il iubesti pe celalat partas al cuplului tau,devii dintr-odata mult mai rabdator,mai intelegator,mai putin egoist. Pe cand,intr-o relatie in care nu esti indragostit de-a dreptul,e mult mai greu sa renunti la cerintele si asteparile tale in favoarea celuilalt. Esti mai nervos,mai agresiv in abordarea problemelor si te trezesti in fata celuilalt ca un avocat in fata procurorului,fiecare avand interese opuse.
Cei trecuti deja mai mult prin viata vor afirma ca nu exista dragoste la varste timpurii,dar nu poti avea niciodata certitudinea la ce nivel a ajuns maturitatea emotionala a celui aflat in cauza. Suntem un ansamblu de experiente,suntem o oglinda a copilariei si familiei noastre,la care se adauga intensitatea cu care fiecare dintre noi percepem intamplarile ce ni se ivesc.

Dragoste,pentru mine inseamna sa veghezi asupra intereselor celuilalt ca si cand ar fi ale tale si sa-ti culegi satisfactia de pe buzele celuilalt cand il vezi zambind. Dragoste inseamna sa te dezvelesti pe tine ca sa-l acoperi pe celalalt. Dragoste inseamna sa pastrezi bucata mai mica pentru tine si pe cea mai mare sa o dai celuilalt. Dragoste inseamna sa te pui mereu in pielea celui de langa tine cand iei tu decizia. Dragoste inseamna sa-l asculti pe celalalt cu placere si daca nu mai e loc,sa-ti tii gandurile tale pentru tine. Dragoste inseamna sa te sincronizezi la viata celuilalt si sa previi datile cand va avea nevoie de tine. Dragoste inseamna sa-ti pierzi proprietatea de tine insuti in favoarea cuiva fara sa fi sigur ca nu va abuza de acest fapt.

O casnicie adevarata presupune aglutinarea a doua vieti pentru restul vietii. O perioada lunga de convietuire. Zile si ani de rutina placuta,presarata cu imaginatie si dragoste in compania cuiva. Ori daca acel cineva nu e persoana care sa genereze astfel de sentimente,fie casnicia se rupe,asta daca vreunul din ei are vointa,fie va fi una anosta.

De aceea,toti care se grabesc cu pasul asta ar trebui sa-si reevalueze sentimentele si intensitatea lor.

Dragoste cu varsta

Dragoste-ceva firesc, oamenii se indragostesc cu sau fara motiv. Se intaleaza intre doua persoane un magnetism mai mult sau mai putin explicabil si asta este. De aici,ei parcurg singurul drum spre calmarea acelei mancarimi.

Acum,chestiunea incepe sa fie discutata in momentele in care apar intre cei doi ce formeaza cuplul diferente precum:rasiale,etnice,religioase(acestea sunt o problema mai mult a secolelor trecute) si acum,diferente sociale(categorii sociale) sau de varsta.

In privinta categoriilor sociale stim ce accent se pune in zilele noastre,desigur,asa a fost dintotdeauna,baiatul foarte sarac si fata bogata,sau invers,dar cand vorbim deja la nivel public stim cat de mediatizate sunt. Si de ar fi sa luam cazul Irinel si Monicuta,caz in care intervin ambele diferente,dar ma leg acum de cea a diferentei dintre categoriile sociale din care faceau parte. Irinel fiind o persoana publica si foarte bogat, casatoria cu Monica l-a facut arhicunoscut,ca dovada ca nu atatia romani il stiau pe Irinel de om cumsecade pe cati il stiu de pedofil.

 

Si din nou,la fel se intampla si cand intre parteneri e o diferenta de varsta mare. Oamenii discuta si judeca si in fiecare dintre noi exista o parere cu privire la subiect. Fie ca vorbim de presa de scandaluri,fie ca vorbim de vecini sau rude,o relatie intre o femeie trecuta de varsta amorurilor si un tanar in putere e mereu subiect de barfa.

Acum,eu nu sunt o persoana cu multe prejudecati si mai ales la genul asta de lucruri,insa,aprob si dezaprob genul asta de relatii. Si chiar as fi foarte interesata de ce au de spus comentatorii,caci eu am o anumita perspectiva in urma unor incidente ce ma afecteaza direct si deci,nu pot fi tocmai obiectiva.

Din punct de vedere social,nu mi se pare tocmai o tragedie ca cineva mai in varsta decide sa-si alature viata de a unuia mai tanar. Asta pentru ca sunt oameni carora nu le pasa prea mult de ce spun altii,sau pentru ca au o mentalitate deschisa sau sunt cuprinsi de ardoarea sentimentului.

Desigur,daca bine observati,relatiile sunt trainice si liniste in locurile unde nu se aplica regula de “lume mica”. Caci intr-un oras mic,stim,barfele si zvonurile circula ca si biletele cu reducere la circ. Ca sa nu mai zic de lume rurala,sate in care toti se cunosc intre ei la detaliu;”Paraschiva lui Cutarescu” si “Cutarica din vale”.

Si deci,in centrele urbane mari,genul asta de relatii nu reprezinta o problema. Cunosti poate un om doi pe kilometru patrat si atunci lucrurile se schimba.

Si deci,din punct de vedere social nu mi se pare nimic in neregula.

Acum,daca e sa privim din mijlocul problemei,in profunzimea ei sau moral,nu mi se par logice astfel de relatii. In sensul ca,automat,din cauza varstei intervine si o diferenta de nivele intre cei doi,atat ca si experienta cat si ca intelect,cultura s.a.m.d.

Si deci,nu pot concepe faptul ca o femeie tanara,sub douazeci de ani se indragosteste de un barbat trecut de patruzeci,cincizeci. Ce poate iubi la barbatul respectiv? Caci da,barbatul poate iubi frumusetea si tineretea femeii. La baza dragostei,in majoritatea cazurilor sta atractia fizica,e normal,prima oara cand te uiti la cineva ii vezi invelisul. Si cum tu,femeie tanara si frumoasa poti gasi un barbat in varsta atractiv? Anii isi pun amprenta asupra noastra involuntar;isi pun amprenta asupra intelectului si corpului nostrum,caci asta e legea firii. Mi se pare cat se poate de normal ca doi oameni varstanici ce au trait o viata impreuna inca sa se mai iubeasca si poate sa se doreasca,caci fiecare are viziunea tineretii celuilalt. Si sunt de parere ca frumusetea unui om,odata perceputa,ramane in starea ei intacta pentru totdeauna,chiar daca lucrurile se schimba.

Ca sa nu mai spun de faptul ca cel varstnic percepe viata altfel decat cel tanar. Are alte doleante,alte interese. Pe cand cel tanar le are pe cele specifice varstei.

Nu gasesc ca e neaparat imoral tipul asta de relatii,doar ca nu il inteleg si imi e greu sa il accept. Imi e greu sa cred ca nu sunt alte interese decat de natura sentimentala la mijloc.

Romani. Si atat!

Zilele astea au fost cat se poate de insorite si de placute pentru tot felul de activitati pe care ni le-am propus in Alba Iulia,fie ele mici,fie mari,fie in aer liber sau nu,ne-am permis. Acum trei zile am putut citi linistita in parc,fara geaca de toamna,ieri la fel,m-am plimbat,fara geaca si mi-a fost bine!

M-am trezit in capatul bulevardului,de manuta cu doua prietene si cu ceva treburi de facut,care au fost amanate de un incident.
Chiar nu stiam,am aflat mai tarziu, foarte multi varstnici,stau zilnic la coada,in locurile unde este distribuit ziarul Adevarul de seara. Mie personal,mi s-a parut ceva iesit din comun ca s-au strans intr-un asa numar doar ca sa astepte un ziar,care se explica,datorita faptului ca e gratis strange atatia cititori.

M-am amestecat putin printre ei,nestiind ca e o practica zilnica,sa descopar care e intriga. Am abordat un grupulet de cativa batranei interesata,vasazica,de ora la care trebuie sa apara. Mi s-a raspuns ceva de felul “Eii,domnisoara! Astazi am auzit c-o sa intarzie mai mult! Ce? Nu stii? L-or eliberat pe Vintu. De-o ora jumate,chiar! Si tre sa apara,sigur! Pe prima pagina!”. I-am multumit si atat,nu m-am bagat in discutie si nici nu vreau sa-mi exprim parerea cu privire la cazul SOV ca e mult prea controversat si monden pentru ce vreau eu sa discut public.

Am asteptat sa apara distribuitorul respectiv,am luat loc la coada si am apucat si eu un ziar din acelea ca sa constat si sa ma amuz ca stirea respectiva nu a fost publicata pe prima pagina,spre deosebirea majoritatii ce astepta. Dar mi-a atras atentia faptul ca s-au strans pentru doar atat. Da,ok. Stim situatia prin care trec bietii nostrii pensionari odata cu regimul asta de austeritate prost facut si mai stim si ca,batraniii sunt la curent mereu cu noutatile sociale sau politice si ca ziarul e lectura preferata.

Dar ma indigna totodata lipsa de vointa pentru alte lucruri. A nu se crede ca propun sa ne manam toti bunicii si parintii in strada,daca ar fi dupa mine,as face-o eu insumi. Nu am eu de ce sa ma plang prea mult,nu stiu prea multe din ce inseamna viata singulara din punct vedere financiar,dar ii aud plangandu-se si vaitandu-se fara sa faca nimic in privinta asta.

Au adaugat ceva anisori si la varsta de pensionare,s-a ajuns la 65! Nu stiu cine naiba te primeste pe tine sa lucrezi pana la 65 de ani,dar sa trecem cu vederea faptul ca,inca o data,nu e gandita treaba cum trebuie de sus. Curentul asta s-a raspandit si in Franta,dar ministerul francez,spre deosebire de al nostru s-a gandit la 62 de ani,majorare care nu e totusi atat de importanta ca la noi,care suntem intr-o situatie economica critica,si totusi,o diferenta de 3 ani! Ei,francezii ce au facut. Stim ca au inflacararea revolutiei in piept toti,dintotdeauna. Au iesit in numar de 2 milioane in strada si si-au exprimat violent nemultumirea. Daca legea i-ar fi privit pe muncitori,acestia ar fi oprit functionarea insitutiilor,mijloacelor de transport s.a.m.d. si au fi protestat fara sa se puna problema de a nu primi ceea ce vor.

Asa ca dragi romani,va datorati mizeria. Si asta,pentru a nu sti sa luptati pentru ceea ce va doriti,pentru nedreptatea care vi se comite,pentru ca nu ati stiut sa luati deciziile intelepte la momentul potrivit si v-ati lasat inselati de demagogiile scumpului nostru dictator in devenire pe urmele lui Carol al II-lea.

Somn de veci placut in continuare!

Premiere

Alfa si Omega,cele doua aspecte importante ale fiecarui lucrusor din lumea asta mare,cu tot soiul de lucrusoare(nu gasesc augmentativul potrivit). Perioade,daca vorbim de existenta,etape,daca ne referim la ceva de o importanta redusa. Si spun importanta redusa nu ca si cand as vrea sa spun neaparat ca o carte ar fi mai putin importanta decat viata unui om,dar merg pe conceptul ca Omul este creatia cea mai ingenioasa a Universului,a lui Buddha,a lui Alah,a lui Dumnezeu,Moise sau cati altii mai sunt si nu ii stiu eu.

Sunt aproape sigura ca pana si inceputul unui film e impasul psihic cel mai intens al unui regizor de pe toata perioada intregii filmari. Sunt atatea thrilleruri chinuite in care inceputul,in care se pune atata evident efort sa dea cat mai misterios,are urmare un deznodamant pe masura. Spre exemplu,tipul acela pe care nu il lua nici dracu` in seama la inceput in film,ba pentru ca era cel mai mic,ba pentru ca era cel mai urat sau mai slab,te frapeaza la sfarsit cand il vezi langa gagica aia misto pe care nu credeai ca o va avea vreodata,dupa ce a trecut printr-o serie de evenimente care l-au facut un mare erou.

La fel se intampla si cu cartile. Am citit o multime de carti pe care le citeam mecanic,pagina dupa pagina la inceput,doar ca sa realizez unde vrea sa se ajunga si cand ajungeam in punctul ala,totul prindea contur si lectura devenea placuta,ca la sfarsit,autorul sa o gafeze fie din,nu stiu, superficialitate,emfaza si sa dea finalului ori intorsatura care ti-ar placea mai putin,ori sa te lase cu buza umflata si inca dornic de o “Partea a II-a” care nu mai exista.

Sau eu insumi m-am poticnit de nu stiu cate ori in inceputuri dinastea nenorocite. Dupa ce ma simteam multumita de cate o creatie literara,imi luam nasul la purtare si imi ziceam ca e timpul sa incep cartea aia pe care mi-am propus sa o scriu in viata asta. E ok,am cea mai tare intriga si imi imaginez toata desfasurarea actiunii,pe planuri frumusel.Dar cum incep? Toate personajele alea,legaturile intre ele pe care nu sti daca sa le precizezi sau nu,descrierile lor. E atat de complicat! Imi zic ca ar fi foarte simplu daca,cu ajutorul unui cititor de minti al viitorului,cineva mi-ar studia moalele capsorului si ar incepe sa redacteze din el,dar, aici intervine faptul ca,evident,scrierile ar denatura(mai ales ca imi vin atat de multe chestii de spus intr-o singura fraza) iar stilul nu mi-ar mai apartine si deci,rezultatul nu ar fi demn de acel ideal inalt al vietii mele.

Inceputurile sunt pe atat de grele cat sunt de memorabile. Atat de mult ne sfiim cand pe parcursul vietii apare cate o noutate cu care nu suntem in tema, sa inaintam masurile pentru a ne afirma in fapta cu pricina. Si precum am zis-o si ma repet,inceputurile sunt cele care ni se intiparesc intotdeauna cel mai adanc in minte.
Rememorati :

-primii bani castigati cu efortul propriu si fara implicarea altcuiva;
-prima zi de liceu;
-prima carte citita pe de-a-ntregul;
-prima oara cand v-ati facut puternic de ras;
-primul sarut;
-prima iubire;
-prima noapte cu cineva;
-primele lacrimi din dragoste;
-primul animal de companie;
-primul obiect din seria celor pe care le colectionati;
-prima betie;
-prima noapte de insomnie.

Toate aceste premiere ale vietii,poate nu le-am mentionat eu pe toate cat trebuiam,dar am captat ideea in sine,aceea de “inceput”,sunt cele care au precedat altora si altora de acelasi fel,insa toate aceste “prime dati” au in ele ceva profund si deosebit,ceva unic si cu siguranta,irepetabil.

Prostitutie.Umilinta

Aruncam astazi o privire pe un forum cand am dat de un subiect care m-a pus din nou pe Ganduri. Un tanar de 18 ani decide sa-si inceapa viata sexuala cu o prostituata de lux si,subtil,incearca sa primeasca aprobare morala de la vizitatorii forumului. Cum majoritatea membrilor sunt fapturi cu valori morale exceptionale(nu radeti!) au avut grija ca tanarul sa se simta vinovat pentru fapta pe care avea sa o comita Dupa ce si-a primit injuriile de rigoare,acesta a disparut,incetand sa mai posteze. Faptul,a adus dupa sine,discutii asupra a ceea ce reiesea important din ce indrugase tanarul respectiv si anume:prostitutia.
Un “intelept”,partas la discutia respectiva,da ocazia celorlalti de a se delecta cu ceva iesit din comun de “dragut”(pe mine personal m-a frapat in cel mai negativ sens posibil).

http://cancan.ro/actualitate/international/atentie-interzis-sub-18-ani-o-prostituata-considerata-rebut-de-pestele-ei-tarata-prin-fecale-si-aruncata-la-gunoi-122263.html

Da, prostitutia dateaza din secole cu minus,expresie din popor, “cea mai veche meserie de cand e lumea”,dar in zilele de azi,in societatea actuala a atins cote alarmante. E drept ca sexualitatea e subiect tabu peste tot,insa,dupa parerea mea,asemenea fapte sunt strigatoare la cer. Si acum intrebare : de condamnat sunt cei care apeleaza la serviciul doamnelor sau ele insele?

E usor de zis ca poate mor de foame si au nevoie de bani si e si mai usor de crezut intr-o tara ca a noastra. Dar totusi asta nu schimba faptul ca,sunt familii sarace care traiesc cu 1000 de lei lunar,cu multe neajunsuri,dar ii vezi de azi pe maine,demni si resemnati. Si atunci se intelege ca dumnealor prefera o munca mai usoara,in mai putin timp,mai putin decenta,pentru sume mai mari,deci un trai mai bun.

Si totusi,cum o femeie rationala s-ar putea presta la asa ceva? Prin rational a nu se intelege nu stiu ce intelectualitatea lui peste caci nu jignesc ignorantii neaparat,fac referire la faptul ca,in ciuda denivelarilor vietii,mereu exista o ratiune care te indeamna sa actionezi conform unor principii. Si deci,si ignorantii au principii. Caci sunt sigura,ca majoritatea domnisoarelor care se ocupa cu serviciile astea triviale fac parte dintr-o anumita clasa a oamenilor,mai putini cultivati,asta impotriva vointei lor,caci,de bine de rau,statul roman te trimite la scoala de la 7 ani si iti asigura invatarea pana la 17-18,fapt ce presupune 10 ani de ocazii sa tot culegi,la libera alegere,ce crezi de cuviinta din toata cantitatea de informatii ce ti se ofera. Si in definitiv,vina le apartine chiar lor pentru situatie si a celor in mainile carora a stat a face ceva in privinta asta. Asta in cazul in care stabilim ca la baza a ceea ce presteaza sta numai si numai nevoia de bani,caz in care facem abstractie de fetisuri bizare sau transexuali frustrati.

Dintotdeauna am auzit si am trait cu totii cu impresia ca banii inseamna putere,da,intr-adevar,asa stau lucrurile. Oricat romanticierii ar nega lucrul asta sau ar refuza sa-l afirme,desi aproband in sinea lor,ascuns,asta e realitatea secolului nostru,cel putin.In momentul in care raspunzi financiar pentru tine insuti,ai si controlul asupra tuturor lucrurilor din viata ta,nu depinzi de nimeni in luarea deciziilor personale. Si deci,a nu depinde financiar de cineva inseamna un mare lucru pentru libertatea personala si o mare satisfactie pentru demnitatea proprie. Ori cand te vinzi pe tine insuti pentru satisfacerea nevoilor altuia iti calci cu bocancii proprii plini de mocirla pe demnitate.

Desigur,de blamat sunt si beneficiarii serviciilor. Mi se pare cat se poate de normal ca fiecare om,dupa propria alegere,sa-si satisfaca si nevoia fiziologica respectiva,dar nu mi se pare normal ca,pentru un capriciu,sa incurajezi activitatea respectiva. Si acum o sa mi se sara in cap si o sa mi se zica “CAPRICIU?!”. Da,capriciu. Si sa nu credeti ca fac apel la un regim de castitate,nu..toata lumea face sex,dar nu toata lumea plateste ca sa faca sex! Nu e de condamnat faptul ca oamenii stabilesc idile,conexiuni sentimentale intre sexe opuse s.a.m.d. E lucrul cel mai firesc de cand e omenirea. Foarte bine iti poti modela nevoile in functie de societate,in functie de oamenii la care te raportezi. E mult mai usor sa platesti o femeie ca sa-ti permita sa o tarasti prin fecale si sa urinezi pe ea decat sa gasesti una care sa-ti impartaseasca fetisul,dar asta inseamna sa contribui la indobitocirea speciei si sa te afunzi si tu,si deci,prin urmare,nu poti fi un individ cu valori morale solide,fapt ce te face la fel de vinovat ca si cea care se presteaza la prostia ta.

Colectia “Cartea de buzunar” de la Jurnalul National

Bai,ce idee buna au avut si astia cu cartile lor! Imi pare rau ca am ratat colectia “100 de carti pe care trebuie sa le ai” de la Adevarul,dar probabil nu e prea tarziu pentru altele. In afara faptului ca sunt la un pret foarte accesibil,comparativ cu valoarea lor pe piata,sunt si selectate dupa anumite standarde. Si nu numai,sunt si foarte dragute si incap oriunde!

Va voi insira cu ce titluri am apucat sa ma delectez pana acum,putine la numar,dar celelalte stau frumusel pe raft asteptandu-si randul.

Lui Mos Goriot i-am acordat deja destula atentie,caci am vorbit intr-un post numai despre asta si despre sentimentul pe care l-a declansat in mine atunci dragostea paterna intinsa peste masura. Ca sa nu va mai zic de faptul ca abia astept sa mai prind ceva de Balzac in maini! Grozav stil! Balzac,in romanul asta,m-a facut sa-mi pun intrebarea cat de meticulos poate ajunge un scriitor sa fie intr-o opera literara.


Vipera sugrumata – Hervé Bazin

Odata cu cele doua carti am inceput sa-mi pun tot mai multe probleme de familie. Cartea de mai sus am citit-o in proportie de 50%,caci nu are decat 200 si ceva de pagini,la Aqua Magic,stand la soare,impropriu spus,caci stateam mai mult sub umbrela.
Nu vreau acum sa ma apuc sa fac recenzii la tot ce citesc insa cateva idei imi permit sa indrug desi sovaiesc destul.
Ideea principala e lipsa de dragoste a unei mame fata de cei trei copii ai sai pe care ii supune la tot felul de chinuri ale copilariei. De subliniat este insa cum o astfel de atitudine poate marca individul pentru tot restul vietii,ca dovada ca insusi autorul suferise respectiva insiruire de evenimente si a fost capabil sa-si exprime toata scarba in cuvintele alea pe care le citeam atat de infiorata.
Ganduri : cum unor mame le pot lipsi cu atata desavarsire instinctele materne de care nici o femeie,in mod normal si etic,nu se poate lipsi?

Jenny – Erskine Caldwell

Daca actiunea romanului ar fi fost mai putin ampla,as fi sustinut ca e nuvela. E un roman cat se poate de simplu,de unde mi-am dat si seama ca respectivele carti nu merg pe o tematica anume si ca fiecare autor care,in opinia celor ce selecteaza lectura,trebuie citit,are ceva extrem de firesc si personal care il face special si il diferentiaza de orice alt scriitor.
Jenny,personajul principal,este proprietara unei mici pensiuni sub acoperisul careia gazduieste tot felul de indivizi rupti de normele “normalului”,condamnati de societatatea de atunci pe motive ba rasiale,ba etice,categorisiti fieacare dupa niste prejudecati ale acelor timpuri,intr-un orasel tipic. In astfel de cazuri deobicei,pe vremea respectiva interveneau tot felul de “autoritati” precum prefectul,”mai-marele” in comunitatea respectiva sau insusi Biserica. Pentru ca femeia era lipsita de prejudecati refuza cu indarjire sa renunte la chiriasii ei in ciuda “anormalitatii” lor,fapt pentru care,in final este pedepsita si, cineva intr-un mod josnic ii da foc intregului habitat. Ea sfarseste mai fericita decat fusese pana atunci,casatorindu-se cu un fost magistrat care i-a fost partas la toate evenimentele si odata cu incidentul tragic pentru ea s-a decis sa faca pasul de a-si declara dragostea. Si .. happy ending! Eh .. tot nemultumita am fost. Daca sfarsitul reprezinta defapt o mare drama,arunc cartile pe fereastra,daca nu,oftez ca nu s-a intamplat contrariul.


Amantul doamnei Chatterley – D.H.Lawrence

Anglia postbelica! Intotdeauna am simtit o curiozitate aparte in ceea ce priveste istoria Angliei,si din vremuri mai timpurii si mai recente.
Mai mult decat un roman de dragoste, “Amantul doamnei Chatterley” mi s-a parut un roman psihologic,de analiza. Scriitorul punea mare accent pe diferenta claselor sociale engleze din vremea respectiva.
Constance Chatterley era casatorita cu un nobil foarte instarit,proprietar al catorva mine din regiune,locuitor al unui mare conac cu numele de “Wragby” . Acesta ramasese invalid in urma unui atac in razboi si deopotriva impotent,motiv pentru care tanara,lipsita de “aventura” isi cauta un amant. Ma rog,sa sarim partea in sine,caci fiecare roman de dragoste are ceva aparte dar raman la fel. Ceea ce face scrierea interesanta e zbuciumul interior al femeii,confruntata cu cruzimea sotului ei,nepasarea fata de clasa de jos,exploatarea pe care o savarsea deodata cu abuzul de putere. Odata cu descoperirea acestor fapte pe care ea insusi inainte si le nega,te face si pe tine,cititorul mediocru sa realizezi o multime de lucruri cu privire la cum e oranduita societatea,pana si in zilele noastre. Cartea asta a facut socialista din mine sa fiarba si sa soarba fiecare cuvant ca si cand ar fi providential.
Constance isi paraseste in final sotul,insarcinata cu amantul si scarbita de cupiditatea sotului ei. Sfarsitul o infatiseaza pe ea cu gandul la o lume departe de cea sordida in care traise pana atunci.

Ah .. si ce chef sa citesc am! Mai zac pe raft inca cateva partase ale aceleasi colectii pe care nu le voi dezvalui inainte sa le citesc.

Toate la timpul lor

Postul asta poate parea ca seamana prea bine cu cel in care vorbeam despre reguli,insa nu! Ceea ce mi-am pus in minte sa discut e cu totul altceva.
Vorbesc din perspectiva proprie,experienta minima proprie,prisma unei tinere. Si subliniez cuvantul “tanar”,nu pentru a-mi scuza lipsa de coerenta sau superficialitatea ideilor ci ca sa se inteleaga de la ce nivel sunt privite toate astea,pentru ca,sunt ferm convinsa ca voi arunca o privire candva peste ce indrug acum aici si imi voi spune “ce mica si proasta eram!”. Dar,hai sa facem fata momentului si sa parcurgem subiectul.
Expresia asta “toate la timpul lor” auzita de la oricine,imi parcurge auzul cu o viteza uluitoare si imi face sangele sa-mi zvacneasca pe dinauntru de furie. De ce? Pentru ca mi se pare nedrept! Mi se pare nedrept ca oricine sa-mi spuna ca lucrurile se intampla prea devreme pentru mine,ca inca mai am nu stiu cati litrii de supa de inghitit sau ca ceea ce eu vreau sa primesc e un target pe care nu o sa-l ating decat peste multa vreme.
Societatea din ziua de astazi,cel putin in Romania,respectiv Europa de est, nu a evoluat ca si mentalitate indeajuns incat sa le permita tinerilor escapadele,crizele de independenta si emancipare. E normal,ne aflam intr-un punct in perioada adolescentei cand,desi putem atinge chiar Venus cu un singur deget,nu suntem inca capabili sa tinem nici evidenta hartiei igienice! Dar asta nu inseamna ca nu avem dreptul sa parcurgem singuri drumul spre cunoasterea absoluta,daca asta ne propunem,sau mai bine zis,asta nu da dreptul nimanui sa se creada in masura sa ne explice drumul asa cum a fost parcurs odinioara.  Se poate oare ca oamenii,odata acumuland o anumita experienta si trairi personale sa se simta intr-atat de superiori fata de cei ce abia isi incep viata? Sa fie si cate o doza sublima de aroganta la mijloc? Sa fie ideile preconcepute despre viata ? Sa fie acel “pe vremea mea …”? Da,suntem generatia viteza,care,spre deosebire de bunicii nostrii,am decis sa privim viata mai devreme,sau poate am fost fortati de circumstante,ori ne-am maturizat prematur? Oricum ar fi,ceea ce am constatat e faptul ca,in medie,durata de viata a oamenilor se scurteaza de la generatie la generatie,daca strabunicii nostrii atingeau 90-100 de ani,iar bunicii nostrii 80-90,durata noastra de viata atinge cam 70 de ani,in conditiile de astazi. Nu am certitudine ce factori intervin mai exact in problema asta,poate sa fie poluarea excesiva si raspandita peste tot,in aerul pe care il respiram,care nu mai e cel “de pe vremuri”,cand masinile nu circulau si fabricile erau reduse numeric(avem ca dovada faptul ca nici in ziua de astazi Romania nu are dezvoltata cum trebuie industria asta),in apa pe care o bem care nu e perfect filtrata,fapt la care se adauga urbanizarea,de unde rezulta faptul ca devin din ce in ce mai multi,din tarani,”city guys”. Ca sa nu mai zic cate boli mai sunt,cate accidente din nimic se intampla si cata indigenta zace in saracuta noastra Romania.

Parinti

Facand abstractie de faptul ca nici macar explicatia din DEX nu ma convinge asupra cuvantului "parinte",imi mentin parerea ca fiecare dintre noi percepe in felul lui acest cuvant,facandu-l sa adopte o multitudine de sensuri si aici mentionez caracter emotional caci nu vreau sa ma leg de sensul propriu. Fiecare dintre noi avem o parere diferita despre ce inseamna a fi parinte,care este indatorirea morala a acestuia fata de noi,copiii si fata de societate,odata detinand acest "titlu".
In mod normal,sunt primii cu care intram in contact,sunt prima noastra "lume" si raman centrul acestei lumi pana mult mai tarziu,cand tot noi,copiii de ieri,intemeiem alte familii. Suntem obisnuiti sa-i respectam,sa-i iubim cel mai mult,caci nu stiu daca este vreun copil pe care sa-l intrebi "pe cine iubesti cel mai mult pe lume?" si sa nu-ti raspunda "mami/tati" sau "mami si tati".Probabil,copiii fiind e greu sa intelegem dragostea acestora fata de noi si mai ales grija ce le apasa pe umeri cand vine vorba de siguranta si educatia noastra. Cand ating subiectul asta,vreau sa nu cred in existenta karmei,caci altfel va fi vai si amar de linistea mea de parinte date fiind evenimentele cu care mi-am frapat parintii.
Ceea ce imi atrage atentia asupra subiectului e perioada in care,brusc,parintii inceteaza sa mai fie cea mai importanta parte din viata. Odata cu startul pe propriile picioare,dupa propria vointa,parintii inceteaza sa mai ocupe postul de indrumator,initiator,persoana in mana careia statea odinioara acordul pentru tot ce iti venea sa faci. Si subiectul imi pare deja dezolant cand ma gandesc cum se perpetueaza in acelasi fel forma asta de viata parinte-copil-copil-parinte. O treime din viata,de regula,ne-o petrecem inca pe sub aripile ocrotitoare ale parintilor,urmand ca mai apoi,la randul nostru sa ocrotim o treime dintr-o alta viata. Ceea ce inseamna ca in scop familial ne cheltuim doua treimi din viata,ramanand una pentru noi insine.

Postare de la mare!

Uf .. ce vanticel rece bate pe la mare in ultimele zile. Oricum surprinzator daca e sa ne gandim ca in primele zile pe litoral transpiram la tot pasul,transpiram in camera,transpiram pe strada,transpiram pe plaja,transpiram in mare! Dupa ce am contactat,un procent de 80 din noi un virus "ciudat" si am cazut,pe rand,rapusi de boala la pat,in plina vreme torida,acum,stam pe terase cu gecile pe noi. Ne-am cam epuizat din energie si chef de a participa la serate prin diverse locuri precum discoteci,terase s.a.m.d.,asa ca acum,care cum apuca un coltisor,isi vede de plictisul sau personal. Mai avem trei zile,dor de casa cu totii si atatea planuri ramase undeva departe,mentionate numai sub forma "am fi putut sa ..". Sunt atatea lucruri pe care le poti face in Costinesti dar desigur,sunt si mai multe pe care nu le poti face si/sau sunt mai putin accesibile. Sau doar si lenea e o cucoana extraordinara! Asa ca,stau in pat,cu laptopul altcuiva in brate,tusind intermitent si adulmecand sunetele din jur:muzica de toate felurile,combinata,din cluburi precum Gossip,Ring sau Tineretului,la care se adauga ceva manele de la o terasa apropiata , dinafara camerei se aud vocile prietenilor mei care exact in momentul asta joaca canasta.

Toate cele bune de pe litoral. Eu ma intorc curand acasa,dupa o vacanta extrem de binevenita,mai ingaduitoare,mai blazata la nimicuri,mai calma,mai relaxata din multe aspecte,cu chef de a incepe rutina de oras.

Bagaje pentru vacanta

Am cautat sa fac un sondaj printre cativa prieteni care au fost deja in concedii,respectiv excursii pe la mare cu intentia de a descoperi o metoda de a-mi face bagajele in asa fel incat sa uit cat mai putine lucruri,caci niciodata nu mi s-a intamplat,oricat de meticulos m-as fi ocupat de bagaj,sa nu uit nimic. Am auzit o parere de felul : "te uiti prin toata casa ce ai si te gandesti de ce ai avea nevoie acolo",ei bine,daca ar fi dupa mine,de la dulap pana la biblioteca si bucatarie as lua cam tot,luand in calcul posibilitatea de a-mi fi toate necesare,dar cu siguranta,ca aceasta metoda sa functioneze trebuie sa fi un om ori foarte calculat ori foarte superficial,altfel risti sa ramai blocat pe undeva,fara maini sau fara bagaje. Am luat in calcul si parerea unei colege care spunea sa sortez pe categorii ceea ce as avea nevoie,insa cand am luat foaia si pixul in mana si m-am gandit la diverse obiecte am realizat ca prea multe dintre ele erau incluse in categoria "Altele",ori adnotate pe margine,ori se legau de altele si probabil ca as fi uitat. Intr-un final,am gasit cea mai propice metoda,si anume "pune-ti problema in felul urmator:e dimineata,ma duc la baie.de ce am nevoie? ma duc la plaja. de ce am nevoie? vin acasa,de ce am nevoie? s.a.m.d". Acum mai trebuie doar sa pun la punct ultimele detalii si sa le asez pe toate,sa reiau lista de posibile activitati si sa sper ca oboseala acumulata deja nu o sa-si spuna cuvantul pana ce toate bagajele nu vor fi aranjate "cap-la-cap". Sa vedem ce ne rezerva litoralul marii Negre anul asta!

Mos Goriot

Inca una din cartile pe care la sfarsit le trantesc cu furie pe undeva departe de mine. Te tine in suspans,te face sa traiesti prin personaje,iti infatiseaza alte perspective ale vietii,nu neaparat contemporane ca mai apoi,la sfarsit,sa te faca sa iti spui "la dracu` cu cartea asta!". Mos Goriot,de Balzac se afla si ea printre multimea de elemente mai sus mentionata. Mi-am imaginat o lectura plictisitoare cand am decis sa o citesc,insa m-a captivat in asa masura incat sa-mi las clientii sa astepte la job.
In roman se urmareste intr-un plan evolutia unui tanar francez,Eugene Rastignac,de la un biet student din provincie pana la stadiu de tanar parizian renumit,bineprimit in cercurile cele mai inalte ale societatii acelui timp si intr-un alt plan,sfarsitul unui batran pe nume Goriot. Este evidentiata deasemenea dragostea paterna excesiva pe care,datorita acestui roman am inteles-o si eu si nu numai,scrutand toate aspectele am realizat ca oricat de fantastic mi s-ar parea mie,desi Balzac purta realismul in cerneala condeiului sau,nu e chiar atat de iesit de comun,ba chiar posibil. Dragostea acestui batran pentru ficele sale l-a facut sa-si piarda judecata si in final viata. El saruta necontenit pamantul pe care ele il calca urmand ca pe patul de moarte sa il blesteme si sa se ingroape,odata cu saracia ramasa,in tarana lui.
Un roman demn de citit,frapant ca si calitate artistica. O sa-l recomand copiilor mei!

Eu imi inchei consemnarea aici,pentru ca se anunta cateva zile tumultoase. Scap de jobul de vara ca sa merg la mare,unde voi sedea 10 zile.

Caligraful lui Voltaire(cartea)

Acum cateva minute am terminat de citit,in sfarsit,caci o citesc de aproape o saptamana,cartea semnata de Pablo de Santis,Caligraful lui Voltaire. Titlul sugereaza ceva cu totul si cu totul serios,motiv pentru care am si procurat-o,in speranta ca ma voi delecta cu ceva informatii istorice asupra prestigioasei Frante si secolul ei vestit al luminilor. Insa,mare dezamagire am avut. In schimbul numelui impunator de Voltaire s-ar fi putut situa orice alt nume. Personajul romanului si numele istoric nu cred ca au avut in comun ceva mai mult decat un caligraf. Sau mai multi.
Oricum,actiunea se invarte defapt in jurul unuia dintre caligrafii aflati in slujba lui si anume,Dalessius,care,pentru a indeplini diverse misiuni ale acestuia,se baga in multe bucluri,fantastice. Si cand spun fantastic,ma refer la sensul propriu al acestui cuvant,de unde si dezamagirea mea. In locul romanului istoric dorit,m-am pricopsit cu un roman fantastic. Oricum,desi nu pe gustul meu pe deplin,a fost o lectura placuta,prelungita cam mult in ciuda asteptarilor si in ciuda celor 200 de pagini amarate ale lui.
Nu scriu despre ce citesc cu scopul de a le face recenzii sau asa mai departe. Poate cu postul asta raspund celor care mi pun simultan intrebarile "Ce ai citit in ultima vreme?" si "Despre ce era vorba?". Si in plus,e spatiul meu,mic,inghesuit si prost organizat,dar ma mai scoate din plictisul unei zile obisnuite. Asta pentru ca nu scriu des.

Trei pe doua biciclete

Sunt unele carti care,vrand nevrand,te fac sa te afunzi in lecturarea lor astfel incat sa ajungi la un stadiu nu neaparat de concentrare maxima dar unul in care atentia ta sa fie distribuita numai asupra literelor. Dupa cam o jumatate de ora de citit,paginile curg mai repede .. si mai repede. Citim mai repede,atentia fiind aceiasi. Romanele a caror intriga e puternica,te tin incordat si te fac sa plangi la deznodamant,daca nu e cel la care te asteptai. In schimb,am gasit un autor a caror carti ma relaxeaza,ma destind.
-Jerome K Jerome,romancier,umorist englez-
Nu stiu daca ceea ce il face aparte sunt neaparat ideile pe care le discuta si/sau,cred,as opta pentru stilul pe care il foloseste,unul original,nemaintalnit pana acum. Dupa ce am citit in doua zile "Arta de a nu scrie un roman",am ramas cu dorinta de a mai reintalni stilul acela,de a ma mai amuza inca odata la expresiile lui,asa incat,de indata ce am gasit o carte care sa-i poarte sigiliul am inhatat-o si am citit-o.
Trei pe doua biciclete prezinta excursia prin Germania a lui Jerome K Jerome si doi dintre prietenii sai,Harris si George,pe un tandem si o bicicleta normala. Simpla relatare a peripetiilor lor ,cu adaugarea altor intamplari relationate cu cele prin care trec fac opera demna de laudat. Eu insumi am ras cu lacrimi pana nu ma mai puteam opri,cum nici comediile nu reusesc sa ma faca. Imi vine in minte o fraza a sa,poate nu o voi reproduce exact,dar asa .. ca sa va dati seama cam cum suna
"doamna tinea de mana ceea ce,explica ea mai tarziu,era fiul ei".
M-a apucat un chef nebun de rascolit printre carti. Humanitas are deschis pana la ora 5 astazi. Pentru cititori,sa stiti ca fac reduceri considerabile la carti pentru orice gust.

Victor Ponta in Alba Iulia

Liderul Partidului Social Democrat isi va face prima vizita in Alba Iulia in calitate de lider al organizatiei. Va fi primit cu vesnicele aplauze,urale,elogii s.a.m.d. in sala din spate a hotelului Parc(cel mai decent din Alba Iulia). Presimt ca veti fi usor dezamagit,domnule presedinte! Si se intampla din nou ca metoda lor de organizare sa esueze astfel incat nu toti membrii/simpatizantii/doritori sa participe la eveniment sa asiste.
Personal,am stat izolata intr-un beci cam toata saptamana departe de sursele de informare. Imi aduc aminte ca intr-una din zilele trecute,dupa programul de lucru,am iesit la o pizza la terasa 3EST unde mi s-a schimbat in fata ochilor de pe postul Realitatea TV pe cacatul ala de Kiss Tv,de care toata lumea s-a cam saturat,desi atentionasem ospatarul cu privire la doleantele mele in ceea ce privea plasma aia uriasa LG. Aflu in seara asta,cand deja e destul de tarziu ca sa-ti suni sefii sa ii anunti ca vrei un schimb si sa gasesti o persoana sa te inlocuiasca,ca vom fi salutati de aproape de domnul Victor Ponta. Poate avem ocazia si noi albaiulienii sa fim de data asta tratati(ca grup vorbind) cu mai putina superficialitate,caci tind sa cred ca domnul Ponta are retincente vizavi de noi(ar fi si de inteles,dar nu pot fi decat subiectiva si sa ma oftic) si eu nu voi putea asista.
Daca se intampla vreun miracol,o noua postare maine!

stop importului!

Mancand inca lubenita am vazut ca pe sticla de ulei era etichetat intr-un fel frumos steagul Romaniei si scria cu majuscule "PRODUS ROMANESC". DA,bravo,tata! Produs romanesc,ulei facut in ROMANIA! Haideti,romani sa cumparam produse romanesti! In asa fel incat,eu,om de rand,daca voi avea bani vreodata sa decid la randul meu ca e timpul sa facem si .. absorbante romanesti,daca tot sunt si eu femeie. Si asa,daca romanul are mintea deschisa la astfel de idei si incurajeaza dezvoltarea industriei usoare romanesti,va si cumpara. Se va investi in asa fel incat acestea sa ajunga la calitatea celor straine si nu zic sa fie mai lesne,caci e suficient oricum. Produsul va fi relativ acelasi insa cumparandu-l,ma vei face pe mine sa ma imbogatesc,la randul meu,care sustin lucrul asta,sa cheltui bani in Romania si sa devin angajatorul a catorva someri in momentul de fata si prin asta,continuand cu alte cazuri la fel,hartia igienica "Banatul",prezervativele "Senzatii de Moldova" s.a.m.d,sa contribui tu ca cetatean la dezvoltarea patriei tale,implicit,prin efort si timp si a dezvoltarii personale. De ce nu am fi capabili,daca nu la chestii majore,macar in privinta celor minore,sa facem produse la fel de bune din punct de vedere calitativ ca ale strainilor?

Despre cum as manca eu toata viata doar lubenita

Nu stiu carui fapt se datoreaza preferintele oamenilor in materie de fructe. Sunt destul de convinsa ca nu tine nici de alimentatia mamei din timpul in care toti eram doar niste bieti fetusi si nici pe departe nu poate fi ceva ereditar. Cert e ca,preferinte si preferinte .. si preferinte. Mi-a trecut prin minte si ideea unei chestii supranaturale dar am renuntat. Oricum trec printr-o faza la capitolul idei si tot ce spun nu-mi par altceva decat idiotenii,sa ma credeti pe cuvant.
De ce lubenita? De ce nu capsuni,mango,ananas,kiwi? Asta ma intreb mereu. Ador fructul asta in asa masura incat nu pot concepe faptul ca exista vreo persoana careia sa nu-i placa. Adica,c`mon. As manca-o si stricata!
Profilul nutritional al pepenelui verde arata cam asa: 10% vitamina A, 25% vitamina C, 10% vitamina B6, 10% vitamina B1, 7% magneziu, 5% potasiu. Asta ca se se observe ca lubenita este pana si un izvor de sanatate.
Ma laud si cu o cantitate de aproximativ 50 de kg de fruct consumati intr-o saptamana,intr-o vara printre cele mai calduroase.
Mi-as face o poza in momentul asta plina pana la urechi de suc de lubenita si nu as concepe sa nu i se faca pofta cuiva,de fructul pe care il voi si expune,caci imaginea oricui intr-o asemenea ipostaza poate fi destul de gretoasa. Dar sunt oricum fara baterii si cu burta prea plina ca sa-mi misc fundul la magazin sa cumpar.. eh .. ce viata!

scumpiri

Totul se scumpeste din nou,statul are nevoie de bani,se recurge la tot felul de metode pentru iesirea din criza asta lunga,dar oare cat or fi de eficiente nu stiu. De la rahatul de la patiserie,pana la benzina si masini toate se scumpesc,creste TVA-ul. Creste. Creste. Salariile scad. Locurile de munca se imputineaza,restructurari,bla bla. Pensiile se micsoreaza iar. Nimeni nu e in stare sa prostesteze cu adevarat. Iasa bietii nostri bunici,parinti,pensionari 2 zile pe saptamana cand afla vestea,isi rup sandalele in public,ca sa arate cat de rau o duc,dupa care ii prinde lenea,oboseala,sau pur si simplu isi dau seama de neputiinta lor si renunta. Poate daca am prelua exemplul grevelor grecesti sau franceze am reusi si noi. Dar tind sa cred ca romanul are prea putina vointa pentru mizeria lui. Ne strigam unul altuia multumirea dar nu suntem in stare sa facem cu adevarat ceva. Tradatori,nefericiti,nemultumiti,saraci,nehotarati .. dintotdeauna. Suparat capitol,dar nu-l putem omite din cartea existentei. Sa speram ca pe viitor va fi mai bine.
Lasand deoparte lucrurile majore la care ma pot gandi,cealalta preocupare a mea,in materie de scumpiri,este pretul tigarilor. Se scumpesc ! De cate alte ori nu mi-am spus ca daca se mai fac scumpiri ma voi lasa .. eh,vezi sa nu. Ce e o majorare de 1 leu cand viciul e atat de pretios?

Program de odihna pentru vacanta

Viata e scurta iar timpul cand esti conectat la tehnologie trece foarte repede. De curand mi s-a imprimat in minte o idee,poate absurda pentru unii,si anume,ca generatia curenta moare mai repede decat cele ce i-au precedat sa zic,cu 50 de ani in urma. Traim in medie 60-70 de ani,suntem speriati,ne mai prinde cate o boala..ne ducem. Batranii nostrii erau mai sanatosi,mai putin stresati,deci traiau mai mult. Uneori asta este scuza cu care imi justific elanul adolescentin cand sunt acuzata de partasa a generatiei viteza.
Cum timpul,personal,nu imi ajunge nici mie care nu am preocupari foarte importante oricum,am luat decizia de a incerca un nou program in ceea ce priveste odihna,care pare sa functioneze. O noapte dorm,una nu. Organismul incepe sa se adapteze si lucru acesta,cred eu,va ajunge sa fie benefic in situatiile in care oricum ma voi confrunta cu nevoia de a nu dormi. Maine merg in proba pentru un job nou.
Este ora 5 dimineata,incep sa se iveasca zorii,se vede luceafarul,este racoros si singurul zgomot concret in oras e acela produs de masina de la Salprest care spala pavajele.

1 iunie

Facand abstractie de faptul ca astazi se sarbatoreste si ziua copilului,am remarcat chiar noaptea trecuta,cu putin peste ora 12 ca astazi ar fi fost si ziua de nastere a frumoasei si regretatei actrite Marilyn Monroe,sau Norma Jeane Mortensen,dupa numele adevarat.
Marilyn se naste in 1926 si moare in 1962,la varsta de doar 36 de ani,in urma unei supradoze de barbiturice(bineintentionata-deci sinucidere). Copilaria ei a fost traumatizanta,fapt care a avut repercusiuni si in viata sa ca actrita,suferind de o frustrare care nu a putut fi diminuata de nici una din casatoriile ei,ca dovada ca acestea s-au si destramat. Nu a fost niciodata mama, a suferit un avort spontan care a marcat-o enorm influentandu-i si cariera. A avut la viata ei multi barbati,printre care,dupa zvonuri s-a numarat si presedintele John F. Kennedy,dar totodata nu a avut niciunul. A murit singura. A fost gasita pe data de 4 august 1962 sub cearceafurile ei alba,"cu fata in jos si umerii dezgoliti",de catre cel care ii fusese psihanalist in ultimii doi ani de viata,Ralph Greenson.
Au ramas in urma ei doar niste filme care inca ii poarta zambetul acela irepetabil si un nume care nu va fi uitat curand:Marilyn Monroe.

joburi de vara

Ma invart tot in jurul cozii in perioada asta. Oscilez intre a-mi da silinta de a repara ceva la scoala daca se mai poate,in ultimul ceas sau a cauta sa gasesc ceva productiv de facut de pe urma caruia sa iasa si bani. De doua veri incoace am considerat ca nu se intampla nimic daca sacrific o jumatate din vara,sau cel mult doua treimi in scopul asta. Si pana la urma se chiar merita,atat in ceea ce priveste experienta capatata cat si satisfactia de a face bani pe cont propriu,minor pe banii parintilor fiind.
Acum dilema,problema ar consta in domeniul pe care sa-l aleg. Oriunde mergi se cere experienta,indiferent ca vorbim de o aiureala precum meseria de chelner,ajutor de bucatar,barman si alte meserii din categoria pe care eu le consider mediocre,banale. Cu asta m-am ocupat si pana acum dar am impresia ca poate,cu putina rabdare si ceva mai multa perseverenta pot gasi ceva mai satisfacator. Numesc in momentul de fata satisfacator ceva precum,eu stiu, bibliotecarul de rezerva,supraveghetor intr-o librarie .. pacat ca numai carti imi vin acum in minte. Cu siguranta daca as mai insista sa-mi bat capul putin as gasi si altceva la fel de satisfacator. Numai ca aici intervine si criza si faptul ca angajatorii nu mai angajeaza fara conditii, fara nenorocita aia de "experienta",iti iau CV`ul si isi trec privirea de doua-trei ori maxim peste tine si iti dau verdictul.

Literatura romana

Oare de ce tind sa apreciez mai mult literatura straina? Cred ca e vorba de simpla autosugestie. Cand privesc vreun volum avand un autor roman la cate 5-600 de pagini,ma apuca o groaza venita de nu stiu unde. In schimb,in librarii,unde e diversitate,unde sunt multi autori,cand vorbim de cei straini,caut carti cat mai groase.
Am citit mult in ultima vreme,de zece ori mai mult(ca volum) decat mi s-a impus sa citesc la scoala,dar am exclus din prima ipoteza care cuprinde ceea ce a fost recomandat,ceea ce e obligatoriu,romanele de care nu ma pot lipsi.
Si iata-ma,cu 5 ore inainte de teza la romana,cu o alta carte "de noptiera",fara nimic pregatit pentru maine din ce trebuie. O sa treaca si asta.

insomnie

Dupa ce am incercat neobosit sa adorm la prietena mea cea mai buna timp de doua ore,m-am saturat,mi-am adunat jucariile si am venit acasa. Nu stiu care sa fi fost cauza insomniei,nu gasesc ceva concret.
Nu imi e somn,nu imi e foame,nici sete nu imi e. Sunt plictisita si nu gasesc ceva de povestit. Poate doar faptul ca ma preocupa protestele zilei trecute si imi tot pun intrebarea daca ar fi posibil ca lucrurile sa ia amploare si sa se ajunga la haos. In conditii precum astea,pensionari,studenti,angajati ai oficiului de cadastru,cadre didactice (toti cu aceleasi doleante;totul rezumandu-se la cuvantul "mizerie) si guvernul nostru care pare ferm in ceea ce a decis,mi se pare foarte dificila ajungerea la un numitor comun. Romania este in situatia asta cumplita de cel putin un an,insa cine a ascuns-o si inca o ascunde a avut motive bineintemeiate.

Insiruire de

Curios cum,printre multe preocupari pe care le avem cautam sa ne facem inca altele si ajungem intr-un punct unde ne simtim obositi si nu le mai facem fata. Ne vedem prinsi uneori in atatea,cu oameni depinzand de noi intr-un fel sau altul,cu lucruri care nu se pot face fara tine,cu prezenta esentiala intr-unele raporturi pe care poate nu dai doi bani,dar ai dat intr-un anumit moment.
Ma intreb daca nu cumva genul asta de probleme apar la persoanele impulsive,suferinde de un elan extraordinar dar detinand totodata defectul de a-si pierde repede interesul.
Uneori iti mai vine si,in astfel de cazuri,sa-ti iei lumea in cap si sa te tot duci,sa lasi totul balta si poate nu te-ai gandi la consecinte,dar ai spera involuntar si poate fara sa-ti dai seama ca toate sa fie exact cum le-ai asezat pentru cand te apuca dorul de ele.
Urmeaza una-doua saptamani tumultoase,dupa care in sfarsit linistea mult asteptata(asta dintr-un punct de vedere). Linistea de dupa furtuna e mereu mult asteptata. Noi elevii o vom resimti curand spre deosebire de studenti care sunt in pragurile sesiunilor(pentru ca sunt mai multe,hehe,diversitate) si spre deosebire de colegii nostrii elevi in clasa a 12-a care isi vor da bacalaureatul. In conditii precum astea nu pot decat sa ma simt fericita ca sunt in postura mea si sa le urez prietenilor mei aflati in situatia asta mult succes!

Reguli

Nu stiu cat de des,dar probabil ca destul,multi dintre noi renuntam la lucruri care ne plac,de la cele mai minore pana la cele mai colosale doar pentru ca "nu e bine","nu da bine","nu asa se face". Si ma intreb daca nu cumva toata lumea,involuntar incepe sa se supuna ideii de "gloata sociala","traditie"(a nu se interpreta gresit,fac reperire la lucruri marunte).
Multe "dece"-uri,multa abureala,multa poveste si intr-adevar un chef de scris am.
De ce se bea cafeaua dimineata? De ce nu o pot bea la miezul noptii daca asa poftesc? Si de aici si .. de ce dormim noaptea? Avem suficiente surse de lumina incat sa o putem transforma daca ne chiar propunem. De ce ceaiul cald se bea numai iarna? Eu am probleme cu gatul incat si vara beau lichidele calde si imi mai vad cate o mutra de la chelneri. De ce nu se fac mai multe petreceri in timpul saptamanii? Toate festivitatile au loc in weekend. De unde stiu organizatorii ca poate eu,ca individ singular nu o sa am dispozitia necesara atunci? De ce pana si cerealele se mananca dimineata? Daca eu am chef sa le incurc cu pranzul? Care e problema? De ce sa-ti scoti potaia la 7 dimineata afara cand o poti scoate frumusel noaptea,cand mai si ploua, sa ii si faci un dus cu ocazia asta? De ce barurile se inchid noaptea? De ce nu s-ar inchide cand nea` Ghita,om maruntel la varsta a treia care trece pe acolo oricum n-o sa-i acorde importanta? De ce nu poti servi cartofii prajiti cu mustar,dar in schimb pentru mici,carnati,crenvusti,virslii e esential? De ce sa pui ketchup pe pizza si pe omleta nu? De ce nu merge pateul cu cacao?

Vreau un prieten gay

Nu-mi aduc aminte cine zicea asta dar mi se pare adevarat:prietenia intre persoane de sex opus e mai solida.Las loc de un banc si apoi continui.Nu mai am rabdare pana sa-l vad in chenarul asta.
Prietenia dintre femei: O femeie nu vine acasa intr-o noapte, spunandu-i sotului ca a dormit la o prietena. Barbatul suna cele 20 de prietene ale sotiei sale, dar toate spun ca nu stiu nimic despre asta.

Prietenia dintre barbati: Un barbat lipseste de acasa intr-o noapte, spunandu-i sotiei ca a dormit la un prieten. Femeia suna cei 10 prieteni ai barbatului - 8 dintre ei confirma faptul ca a ramas peste noapte la ei, iar 2 pretind ca sotul este inca acolo.

Si da,inca sustin cu fermitate ca prieteniile intre sex opus sunt cele mai "adevarate".Poate nu si de cea mai lunga durata pentru ca deseori sentimentele se confunda si devin .. cam .. altceva. Pe lista lucrurilor must do in life am introdus astazi:"Vreau sa am un amic gay". Poate sunt prea coplesita de imaginea celor din filmele americane,dar imi place ideea. Un fandosit,relativ normal,care sa si-o traga cu barbati. Nu ii condamn pe homosexuali. Nici nu ii incurajez. Vreau si eu unul doar :)

Inca sunt aici

Da .. a trecut ceva timp pe langa si .. aproape ca renuntasem
"Misterioasa disparitie a tinerei marchize de Loria" acest nume poarta ultima carte citita,scrisa de Jose Donoso (pentru ca de regula se precizeaza si autorul);o carte interesanta dar cu un sfarsit nu pe masura asteptarilor. Tanara marchiza,vaduva (din fericire caci avusese un sot impotent) duce o viata luxoasa,bucurandu-se de averea mostenita si de pretendenti dar in final,dispare misterios(dupa cum sugereaza si titlul) intr-o plimbare prin parc,intr-o zi ploioasa,"devorata" de o creatura "fioroasa" de culoare gri. Ce trist .. trist pentru mine si asteptarile mele.
NEXT!(bun .. dar sa nu-si imagineze nimeni ca voi posta doar cand voi citi cate o carte)