Dragoste-ceva firesc, oamenii se indragostesc cu sau fara motiv. Se intaleaza intre doua persoane un magnetism mai mult sau mai putin explicabil si asta este. De aici,ei parcurg singurul drum spre calmarea acelei mancarimi.
Acum,chestiunea incepe sa fie discutata in momentele in care apar intre cei doi ce formeaza cuplul diferente precum:rasiale,etnice,religioase(acestea sunt o problema mai mult a secolelor trecute) si acum,diferente sociale(categorii sociale) sau de varsta.
In privinta categoriilor sociale stim ce accent se pune in zilele noastre,desigur,asa a fost dintotdeauna,baiatul foarte sarac si fata bogata,sau invers,dar cand vorbim deja la nivel public stim cat de mediatizate sunt. Si de ar fi sa luam cazul Irinel si Monicuta,caz in care intervin ambele diferente,dar ma leg acum de cea a diferentei dintre categoriile sociale din care faceau parte. Irinel fiind o persoana publica si foarte bogat, casatoria cu Monica l-a facut arhicunoscut,ca dovada ca nu atatia romani il stiau pe Irinel de om cumsecade pe cati il stiu de pedofil.
Si din nou,la fel se intampla si cand intre parteneri e o diferenta de varsta mare. Oamenii discuta si judeca si in fiecare dintre noi exista o parere cu privire la subiect. Fie ca vorbim de presa de scandaluri,fie ca vorbim de vecini sau rude,o relatie intre o femeie trecuta de varsta amorurilor si un tanar in putere e mereu subiect de barfa.
Acum,eu nu sunt o persoana cu multe prejudecati si mai ales la genul asta de lucruri,insa,aprob si dezaprob genul asta de relatii. Si chiar as fi foarte interesata de ce au de spus comentatorii,caci eu am o anumita perspectiva in urma unor incidente ce ma afecteaza direct si deci,nu pot fi tocmai obiectiva.
Din punct de vedere social,nu mi se pare tocmai o tragedie ca cineva mai in varsta decide sa-si alature viata de a unuia mai tanar. Asta pentru ca sunt oameni carora nu le pasa prea mult de ce spun altii,sau pentru ca au o mentalitate deschisa sau sunt cuprinsi de ardoarea sentimentului.
Desigur,daca bine observati,relatiile sunt trainice si liniste in locurile unde nu se aplica regula de “lume mica”. Caci intr-un oras mic,stim,barfele si zvonurile circula ca si biletele cu reducere la circ. Ca sa nu mai zic de lume rurala,sate in care toti se cunosc intre ei la detaliu;”Paraschiva lui Cutarescu” si “Cutarica din vale”.
Si deci,in centrele urbane mari,genul asta de relatii nu reprezinta o problema. Cunosti poate un om doi pe kilometru patrat si atunci lucrurile se schimba.
Si deci,din punct de vedere social nu mi se pare nimic in neregula.
Acum,daca e sa privim din mijlocul problemei,in profunzimea ei sau moral,nu mi se par logice astfel de relatii. In sensul ca,automat,din cauza varstei intervine si o diferenta de nivele intre cei doi,atat ca si experienta cat si ca intelect,cultura s.a.m.d.
Si deci,nu pot concepe faptul ca o femeie tanara,sub douazeci de ani se indragosteste de un barbat trecut de patruzeci,cincizeci. Ce poate iubi la barbatul respectiv? Caci da,barbatul poate iubi frumusetea si tineretea femeii. La baza dragostei,in majoritatea cazurilor sta atractia fizica,e normal,prima oara cand te uiti la cineva ii vezi invelisul. Si cum tu,femeie tanara si frumoasa poti gasi un barbat in varsta atractiv? Anii isi pun amprenta asupra noastra involuntar;isi pun amprenta asupra intelectului si corpului nostrum,caci asta e legea firii. Mi se pare cat se poate de normal ca doi oameni varstanici ce au trait o viata impreuna inca sa se mai iubeasca si poate sa se doreasca,caci fiecare are viziunea tineretii celuilalt. Si sunt de parere ca frumusetea unui om,odata perceputa,ramane in starea ei intacta pentru totdeauna,chiar daca lucrurile se schimba.
Ca sa nu mai spun de faptul ca cel varstnic percepe viata altfel decat cel tanar. Are alte doleante,alte interese. Pe cand cel tanar le are pe cele specifice varstei.
Nu gasesc ca e neaparat imoral tipul asta de relatii,doar ca nu il inteleg si imi e greu sa il accept. Imi e greu sa cred ca nu sunt alte interese decat de natura sentimentala la mijloc.
9 comentarii:
... de curand am invatat ca invelisul exterior al omului nu valoreaza mare lucru. Pentru mine nu prea valoreaza nimic. Am vazut fete super-frumoase, pe care le-am cunoscut si a inceput sa-mi fie scarba de ele, din cauza a ceea ce puteau scoate pe gura, iar alte fete ce nu prea atrageau atentia pe strada aveau lucruri foarte speciale din punctul meu de vedere... iar avand in vedere ca frumusetea nu inseamna atat pe cat inseamna sa-ti placa compania celui cu care esti, am inceput s-o las balta cu tipele faine, si asa mai departe (bine, am eu ce am cu tipele grase, dar atat :D).
Poate, poate, asa e si in cazul relatiilor cu o diferenta mare de varsta... bine, multe sunt din cauze pur... superficiale. Bani, interese, etc... dar poate ca unele sunt chiar ok, sentimentale. De ce nu ? Daca nu poti intelege relatiile de genul, cum ai putea intelege relatiile intre tipi, si tipe ? :P si mai mult decat atat...
Relatiile intre persoane de acelasi sex le inteleg prea bine,dar cu conditia sa fie de aceiasi varsta. Pentru ca si acolo se aplica exact principiul ca pentru sexele opuse.
Si chestia cu homosexualitatea si lesbianismul e o anomalie tot la nivel psihic. Vreau sa scriu candva un post pe subiectul asta. Deci ii inteleg perfect. Atractia vine din interior la fel cum ne simtim noi,femei fata de barbati si invers.
Atractia nu vine din interior, contrar asteptarilor noastre, ea vine chiar din exterior si din modul in care ne raportam noi anumite valori, dorinte si nevoie. Spre exemplu conceptul de frumusete feminina care in timp si spatiu a imbracat diverse forme destul de diferite chiar daca au avut ca rezultat cam aceleasi actiuni dar o femeie rubensiana acum s-ar raporta altfel in fata barbatilor precum si frumusetea de azi cu ea cea de maine. Biologic, specia castiga, indiferent de costuri doar ca din cand in cand se joaca cu noi si cu modul nostru de a ne reprezenta dorintele si nevoile schimband sau lasand sa se schimbe contextul social.
Eu cred ca avem dreptul sa comentam dar nu si sa judecam.
Si spun asta pentru ca fiecare persoana e diferita si are nevoi si pretentii diferite in ceea ce priveste o relatie. Tocmai de asta e foarte greu sa gasesti pe acel cineva aproape perfect din punctul tau de vedere, iar daca acel cineva e mai in varsta sau mai tanar nu vad de ce le-ar pasa celorlalti sau de ce ti-ar pasa tie ce spun ceilalti, daca fiind cu acea persoana te face pe tine fericit.
Apoi, e mult mai usor sa fii cucerita de un tip manierat, elegant, care stie sa se faca respectat, care iti inspira mai multe incredere, care e mai rabdator si intelegator,poate mai tandru, desi e mai in varsta, decat de unul de varsta ta care nici macar nu te respecta si care vrea de la tine un singur lucru : sex.
Nu zic ca nu exista si tipi de varsta noastra care vor o relatie serioasa si care sa fie intelegatori si rabdatori sau mai stiu eu cate alte calitati pe care ne dorim sa le aiba alesul nostru, dar sunt destul de putini si nu-i usor sa gasesti o persoana care sa-ti placa cu adevarat, sa te intelegi si sa te simti bine cu ea.
Si asa cum zicea si Adi nu conteaza aspectul sau varsta atata timp cat te simti bine alaturi de persoana respectiva.
@ anca, mesajul tau ca opinie personala poate fi credibil dar... de crezi ca o persoana mai in varsta nu doreste sex de la tine, sau doar sex? gandeste-te ca diferenta de varsta, diferenta de generatie produce un imens spatiu intre modul tau de a percepe si de a trai lumea si a sa. Intelegerea sa nu va veni din comunicare si analizare si empatizare cu tine pentru ca oricum omul este obisnuit altfel decat tine, practic va fi doar o forma tacita de acceptare. Barbatul nu e facut neaparat pentru a fi intelegator, poate fi manierat, diplomat, ascultator din cand in cand, dar abilitatile sale forte sunt in alta parte, in special in cele ce tin de decizie, siguranta, incredere etc.(o varianta mai traditionalista).
varsta conteaza, aproape la fel de mult ca si aspectul. cand tu incepi o conversatie cu un baiat pe care il vezi ca un potential partener de dating analizezi chestiile de baza: cum e imbracat, cat de ingrijit e, pantofii, cum zabeste, daca se uita la tine, cum sunt ochii sai, cat de gras, slab e, daca are urechile clapauge, daca are strabism etc. nu neaparat intr-un mod constient faci asta, dar pana cand sa ajungi sa-ti dai seama de anumite abilitati a unei persoane primul filtru e cel vizual si in principal aspectul fizic, imediat situandu-se conversatia cu toate ca sunt fete care prefera un comunicativ si altele un necomunicativ poate pentru ca ele sunt suficient de comunicative pentru ambii :)
uneori cand citesc astfel de mesaje gasesc aceeiasi structura putin egoista care asteapta anumite chestii exacte fara sa se precizeze ceea ce ofera ea ca persoana, daca se considera si daca doreste sa inteleaga o persoana de langa ea, daca e constienta ca relatia nu e unidirectionala in nevoi si asteptari fata de o persoana.
in fine. e un capitol mult prea generos in comunicare si chiar daca o persoana se ascunde dupa diverse povesti mai romantate relatiile par a fi ceva mai pragmatice: nevoi, scopuri in comun, profile socio asemanatoare (educatie etc.) aspiratii comune, comunicare, afectiune, sex/dragoste romantica, resurse financiare si mai completati voi :)
Deci,se pare,pana la urma ca dragostea,ca sentiment e generata tot de nevoia sociala.
Pai e chiar ceva mai simplu atat timp cat implica mai mult de o persoana, sentimentul, actiunea etc... se bazeaza pe o dorinta/nevoie/curiozitate etc. sociala...cinic cumva...
Se vorbea mai sus despre aspect fizic si rolul sau in relatie. Cred ca carcasa asta de carne, piele, ghiare, buze, ochi si maruntaie este o simfonie menita sa degaje o fantasma cat se poate de credibila si invaziva. Iubim pentru ca ne place ceea ce vedem si iubim pentru ca ne regasim in ceea ce suntem prin ceea ce devine persoana pe care o adoram.
Hmm. Nu as amesteca dragostea cu nevoia de socializare. Exista o imbricare dar minora. Nu cred ca socializarea reprezinta premisa de baza a dragostei.
Trimiteți un comentariu