Alfa si Omega,cele doua aspecte importante ale fiecarui lucrusor din lumea asta mare,cu tot soiul de lucrusoare(nu gasesc augmentativul potrivit). Perioade,daca vorbim de existenta,etape,daca ne referim la ceva de o importanta redusa. Si spun importanta redusa nu ca si cand as vrea sa spun neaparat ca o carte ar fi mai putin importanta decat viata unui om,dar merg pe conceptul ca Omul este creatia cea mai ingenioasa a Universului,a lui Buddha,a lui Alah,a lui Dumnezeu,Moise sau cati altii mai sunt si nu ii stiu eu.
Sunt aproape sigura ca pana si inceputul unui film e impasul psihic cel mai intens al unui regizor de pe toata perioada intregii filmari. Sunt atatea thrilleruri chinuite in care inceputul,in care se pune atata evident efort sa dea cat mai misterios,are urmare un deznodamant pe masura. Spre exemplu,tipul acela pe care nu il lua nici dracu` in seama la inceput in film,ba pentru ca era cel mai mic,ba pentru ca era cel mai urat sau mai slab,te frapeaza la sfarsit cand il vezi langa gagica aia misto pe care nu credeai ca o va avea vreodata,dupa ce a trecut printr-o serie de evenimente care l-au facut un mare erou.
La fel se intampla si cu cartile. Am citit o multime de carti pe care le citeam mecanic,pagina dupa pagina la inceput,doar ca sa realizez unde vrea sa se ajunga si cand ajungeam in punctul ala,totul prindea contur si lectura devenea placuta,ca la sfarsit,autorul sa o gafeze fie din,nu stiu, superficialitate,emfaza si sa dea finalului ori intorsatura care ti-ar placea mai putin,ori sa te lase cu buza umflata si inca dornic de o “Partea a II-a” care nu mai exista.
Sau eu insumi m-am poticnit de nu stiu cate ori in inceputuri dinastea nenorocite. Dupa ce ma simteam multumita de cate o creatie literara,imi luam nasul la purtare si imi ziceam ca e timpul sa incep cartea aia pe care mi-am propus sa o scriu in viata asta. E ok,am cea mai tare intriga si imi imaginez toata desfasurarea actiunii,pe planuri frumusel.Dar cum incep? Toate personajele alea,legaturile intre ele pe care nu sti daca sa le precizezi sau nu,descrierile lor. E atat de complicat! Imi zic ca ar fi foarte simplu daca,cu ajutorul unui cititor de minti al viitorului,cineva mi-ar studia moalele capsorului si ar incepe sa redacteze din el,dar, aici intervine faptul ca,evident,scrierile ar denatura(mai ales ca imi vin atat de multe chestii de spus intr-o singura fraza) iar stilul nu mi-ar mai apartine si deci,rezultatul nu ar fi demn de acel ideal inalt al vietii mele.
Inceputurile sunt pe atat de grele cat sunt de memorabile. Atat de mult ne sfiim cand pe parcursul vietii apare cate o noutate cu care nu suntem in tema, sa inaintam masurile pentru a ne afirma in fapta cu pricina. Si precum am zis-o si ma repet,inceputurile sunt cele care ni se intiparesc intotdeauna cel mai adanc in minte.
Rememorati :
-primii bani castigati cu efortul propriu si fara implicarea altcuiva;
-prima zi de liceu;
-prima carte citita pe de-a-ntregul;
-prima oara cand v-ati facut puternic de ras;
-primul sarut;
-prima iubire;
-prima noapte cu cineva;
-primele lacrimi din dragoste;
-primul animal de companie;
-primul obiect din seria celor pe care le colectionati;
-prima betie;
-prima noapte de insomnie.
Toate aceste premiere ale vietii,poate nu le-am mentionat eu pe toate cat trebuiam,dar am captat ideea in sine,aceea de “inceput”,sunt cele care au precedat altora si altora de acelasi fel,insa toate aceste “prime dati” au in ele ceva profund si deosebit,ceva unic si cu siguranta,irepetabil.
zid de singuratate
Acum 9 ani
5 comentarii:
Spuneai ca orice inceput are un impact puternic, si in acelasi timp spuneai ca, pe vremuri, cand citeai diferite carti, le citeai mecanic pana ajungeai la un punct in care prindeai toata faza, si ramaneai uimita sau dezamagita tocmai de final. Poate nu conteaza neaparat inceputul, ci felul in care desfasurarea actiunii se modeleaza dupa inceput, sau felul in care punctul culminant se modeleaza dupa desfasurarea actiunii, si-asa mai departe...
Nu stiu daca e corect sau nu, insa mi se pare ca inceputul nu are asa mare valoare atata timp cat nu exista o anume continuare care sa-l faca important, ceea ce inseamna ca inceputul unei carti, spre exemplu, poa' sa fie oricare-ar fi, atata timp cat continuarea se modeleaza asa cum trebuie dupa el. Intelegi ? Sau... sper sa intelegi... si mie mi-e greu sa inteleg ce zic :).
In cazul primelor intamplari din viata noastra gen: Prima dragoste, primul sarut, etc. atunci sunt de-acord. Chiar au un impact mai mult sau mai putin puternic, insa daca privesti din alte puncte de vedere, inceputurile pot fi cele mai lamentabile incercari ale noastre de a ... face ceva, si poate ca ultima data cand am incercat sa refacem acel inceput a contat cel mai tare, si a avut cel mai mare impact.
Am inteles ce-ai vrut sa spui cand spuneai despre importanta inceputurilor, asta e doar un alt punct de vedere. Cu alte cuvinte, iti dau dreptate, pe de-o parte, dar cred ca exista si alte puncte de vedere :)
Cu siguranta exista enshpe` mii cincisute patruzeci si sase de perspective cu privire la orice subiect. Fiecare om percepe in baza experientei si trairilor personale si totodata,eu,nu pot fi nu stiu ce obiectiva lui peste,dat fiind faptul firesc ca,sunt si eu om,cu o sumedenie de intamplari ce mi-au alcatuit viata pana acum.
Desigur,ador sa fiu contrariata sau sa intru in polemici de tot felul. Dau dreptul si l-am dat dintotdeauna oricui de a ma contrazice.
"ador sa fiu contrariata sau sa intru in polemici de tot felul." Ei tin sa te corectez putin.."alah" se scrie cu 2 de L :P .
PS : Frumos comentariu :X
Pacat ca n-am timp, as citi mai mult.
Oricum, vreau sa las un zambet :)
omul se repeta prin comportamentul si actiunile sale in schimb sentimele si afectele sale nu ca mod de intensitate, profunzime si semnificatie chiar daca pleaca toate de la aceeasi definitie si fond de interpretare.
Trimiteți un comentariu