luni, 6 septembrie 2010

Colectia “Cartea de buzunar” de la Jurnalul National

Bai,ce idee buna au avut si astia cu cartile lor! Imi pare rau ca am ratat colectia “100 de carti pe care trebuie sa le ai” de la Adevarul,dar probabil nu e prea tarziu pentru altele. In afara faptului ca sunt la un pret foarte accesibil,comparativ cu valoarea lor pe piata,sunt si selectate dupa anumite standarde. Si nu numai,sunt si foarte dragute si incap oriunde!

Va voi insira cu ce titluri am apucat sa ma delectez pana acum,putine la numar,dar celelalte stau frumusel pe raft asteptandu-si randul.

Lui Mos Goriot i-am acordat deja destula atentie,caci am vorbit intr-un post numai despre asta si despre sentimentul pe care l-a declansat in mine atunci dragostea paterna intinsa peste masura. Ca sa nu va mai zic de faptul ca abia astept sa mai prind ceva de Balzac in maini! Grozav stil! Balzac,in romanul asta,m-a facut sa-mi pun intrebarea cat de meticulos poate ajunge un scriitor sa fie intr-o opera literara.


Vipera sugrumata – Hervé Bazin


Odata cu cele doua carti am inceput sa-mi pun tot mai multe probleme de familie. Cartea de mai sus am citit-o in proportie de 50%,caci nu are decat 200 si ceva de pagini,la Aqua Magic,stand la soare,impropriu spus,caci stateam mai mult sub umbrela.
Nu vreau acum sa ma apuc sa fac recenzii la tot ce citesc insa cateva idei imi permit sa indrug desi sovaiesc destul.
Ideea principala e lipsa de dragoste a unei mame fata de cei trei copii ai sai pe care ii supune la tot felul de chinuri ale copilariei. De subliniat este insa cum o astfel de atitudine poate marca individul pentru tot restul vietii,ca dovada ca insusi autorul suferise respectiva insiruire de evenimente si a fost capabil sa-si exprime toata scarba in cuvintele alea pe care le citeam atat de infiorata.
Ganduri : cum unor mame le pot lipsi cu atata desavarsire instinctele materne de care nici o femeie,in mod normal si etic,nu se poate lipsi?

Jenny – Erskine Caldwell

Daca actiunea romanului ar fi fost mai putin ampla,as fi sustinut ca e nuvela. E un roman cat se poate de simplu,de unde mi-am dat si seama ca respectivele carti nu merg pe o tematica anume si ca fiecare autor care,in opinia celor ce selecteaza lectura,trebuie citit,are ceva extrem de firesc si personal care il face special si il diferentiaza de orice alt scriitor.
Jenny,personajul principal,este proprietara unei mici pensiuni sub acoperisul careia gazduieste tot felul de indivizi rupti de normele “normalului”,condamnati de societatatea de atunci pe motive ba rasiale,ba etice,categorisiti fieacare dupa niste prejudecati ale acelor timpuri,intr-un orasel tipic. In astfel de cazuri deobicei,pe vremea respectiva interveneau tot felul de “autoritati” precum prefectul,”mai-marele” in comunitatea respectiva sau insusi Biserica. Pentru ca femeia era lipsita de prejudecati refuza cu indarjire sa renunte la chiriasii ei in ciuda “anormalitatii” lor,fapt pentru care,in final este pedepsita si, cineva intr-un mod josnic ii da foc intregului habitat. Ea sfarseste mai fericita decat fusese pana atunci,casatorindu-se cu un fost magistrat care i-a fost partas la toate evenimentele si odata cu incidentul tragic pentru ea s-a decis sa faca pasul de a-si declara dragostea. Si .. happy ending! Eh .. tot nemultumita am fost. Daca sfarsitul reprezinta defapt o mare drama,arunc cartile pe fereastra,daca nu,oftez ca nu s-a intamplat contrariul.


Amantul doamnei Chatterley – D.H.Lawrence


Anglia postbelica! Intotdeauna am simtit o curiozitate aparte in ceea ce priveste istoria Angliei,si din vremuri mai timpurii si mai recente.
Mai mult decat un roman de dragoste, “Amantul doamnei Chatterley” mi s-a parut un roman psihologic,de analiza. Scriitorul punea mare accent pe diferenta claselor sociale engleze din vremea respectiva.
Constance Chatterley era casatorita cu un nobil foarte instarit,proprietar al catorva mine din regiune,locuitor al unui mare conac cu numele de “Wragby” . Acesta ramasese invalid in urma unui atac in razboi si deopotriva impotent,motiv pentru care tanara,lipsita de “aventura” isi cauta un amant. Ma rog,sa sarim partea in sine,caci fiecare roman de dragoste are ceva aparte dar raman la fel. Ceea ce face scrierea interesanta e zbuciumul interior al femeii,confruntata cu cruzimea sotului ei,nepasarea fata de clasa de jos,exploatarea pe care o savarsea deodata cu abuzul de putere. Odata cu descoperirea acestor fapte pe care ea insusi inainte si le nega,te face si pe tine,cititorul mediocru sa realizezi o multime de lucruri cu privire la cum e oranduita societatea,pana si in zilele noastre. Cartea asta a facut socialista din mine sa fiarba si sa soarba fiecare cuvant ca si cand ar fi providential.
Constance isi paraseste in final sotul,insarcinata cu amantul si scarbita de cupiditatea sotului ei. Sfarsitul o infatiseaza pe ea cu gandul la o lume departe de cea sordida in care traise pana atunci.

Ah .. si ce chef sa citesc am! Mai zac pe raft inca cateva partase ale aceleasi colectii pe care nu le voi dezvalui inainte sa le citesc.

3 comentarii:

Vlad spunea...

Ar trebui sa fie mai multe fete ca tine si inteligente si dragute.
Mult succes in planurile tale iti doresc

O tipa spunea...

Colectia ''100 de carti pe care trebuie sa le ai'' o poti achizitiona la orice librarie Adevarul.In Constanta sunt deja doua, iar eu sunt happy, pentru ca cei de la Adevarul se misca greu in cazul in care vrei sa faci comanda, iar asa imi pot completa colectia cand vreau. Au carti foarte bune, pe care merita sa le cumperi. Nu le fac reclama,o spun doar pentru ca mi s-a parut ca au avut o idee geniala in a edita 'carti bune' la preturi si mai bune. Plus ca mai exista si bonusul ca cei de la Jurnalul National nu au vrut sa piarda teren si ne-au dat si ei ocazia sa ne putem construi o biblioteca cu scriitorii nostri.
'' Mos Goriot''- m-am ''imbatat''cu lecturarea cartii timp de o zi in care nu am lasat-o la propriu din mana.

''Vipera Sugrumata'' m-a impresionat prin durul impact care il poate avea asupra cititorului.

Deuzza spunea...

Noi nu avem in oraselul nostru in curs de evolutie o librarie Adevarul inca. O prietena mi-a spus ca a vazut intr-o librarie oarecare,la niste preturi cu totul diferite,carti din colectie.
Daca bine imi amintesc,colectia a fost lansata undeva intr-o toamna/iarna,acum doi ani. Pe atunci aveam mintea mult prea inchisa ca sa citesc ceva ce eu insumi nu decideam ca merita citit. In timp,am realizat ca daca cineva iti recomanda o carte e pentru ca a gasit-o grozava,deci e apreciata si merita citita. Nu,putea sa vina sa-mi zica insusi Eminescu. Tot preferam autori de care nu auzisem pana atunci si ce iesea din limitele clasicului.
In consecinta,am ratat colectia. Am doar 3-4 volume ratacite prin biblioteca. La fel am patit si cu cea cu autori romani de la Jurnalul National. Insa pentru carticelele astea am facut o pasiune care o sa ma tina. Astazi am achizitionat "Cutia cu bomboane otravite".

Chiar m-a intrebat un prieten zilele trecute daca am de gand sa tot scriu despre carti. I-am raspuns ca da,explicandu-i cat de indignata sunt eu cand,caut impresii/recenzii la unele carti si nu gasesc decat aceleasi insemnari si de pe coperta cartii respective. :))

Trimiteți un comentariu