luni, 26 iulie 2010

Caligraful lui Voltaire(cartea)

Acum cateva minute am terminat de citit,in sfarsit,caci o citesc de aproape o saptamana,cartea semnata de Pablo de Santis,Caligraful lui Voltaire. Titlul sugereaza ceva cu totul si cu totul serios,motiv pentru care am si procurat-o,in speranta ca ma voi delecta cu ceva informatii istorice asupra prestigioasei Frante si secolul ei vestit al luminilor. Insa,mare dezamagire am avut. In schimbul numelui impunator de Voltaire s-ar fi putut situa orice alt nume. Personajul romanului si numele istoric nu cred ca au avut in comun ceva mai mult decat un caligraf. Sau mai multi.
Oricum,actiunea se invarte defapt in jurul unuia dintre caligrafii aflati in slujba lui si anume,Dalessius,care,pentru a indeplini diverse misiuni ale acestuia,se baga in multe bucluri,fantastice. Si cand spun fantastic,ma refer la sensul propriu al acestui cuvant,de unde si dezamagirea mea. In locul romanului istoric dorit,m-am pricopsit cu un roman fantastic. Oricum,desi nu pe gustul meu pe deplin,a fost o lectura placuta,prelungita cam mult in ciuda asteptarilor si in ciuda celor 200 de pagini amarate ale lui.
Nu scriu despre ce citesc cu scopul de a le face recenzii sau asa mai departe. Poate cu postul asta raspund celor care mi pun simultan intrebarile "Ce ai citit in ultima vreme?" si "Despre ce era vorba?". Si in plus,e spatiul meu,mic,inghesuit si prost organizat,dar ma mai scoate din plictisul unei zile obisnuite. Asta pentru ca nu scriu des.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Trei pe doua biciclete

Sunt unele carti care,vrand nevrand,te fac sa te afunzi in lecturarea lor astfel incat sa ajungi la un stadiu nu neaparat de concentrare maxima dar unul in care atentia ta sa fie distribuita numai asupra literelor. Dupa cam o jumatate de ora de citit,paginile curg mai repede .. si mai repede. Citim mai repede,atentia fiind aceiasi. Romanele a caror intriga e puternica,te tin incordat si te fac sa plangi la deznodamant,daca nu e cel la care te asteptai. In schimb,am gasit un autor a caror carti ma relaxeaza,ma destind.
-Jerome K Jerome,romancier,umorist englez-
Nu stiu daca ceea ce il face aparte sunt neaparat ideile pe care le discuta si/sau,cred,as opta pentru stilul pe care il foloseste,unul original,nemaintalnit pana acum. Dupa ce am citit in doua zile "Arta de a nu scrie un roman",am ramas cu dorinta de a mai reintalni stilul acela,de a ma mai amuza inca odata la expresiile lui,asa incat,de indata ce am gasit o carte care sa-i poarte sigiliul am inhatat-o si am citit-o.
Trei pe doua biciclete prezinta excursia prin Germania a lui Jerome K Jerome si doi dintre prietenii sai,Harris si George,pe un tandem si o bicicleta normala. Simpla relatare a peripetiilor lor ,cu adaugarea altor intamplari relationate cu cele prin care trec fac opera demna de laudat. Eu insumi am ras cu lacrimi pana nu ma mai puteam opri,cum nici comediile nu reusesc sa ma faca. Imi vine in minte o fraza a sa,poate nu o voi reproduce exact,dar asa .. ca sa va dati seama cam cum suna
"doamna tinea de mana ceea ce,explica ea mai tarziu,era fiul ei".
M-a apucat un chef nebun de rascolit printre carti. Humanitas are deschis pana la ora 5 astazi. Pentru cititori,sa stiti ca fac reduceri considerabile la carti pentru orice gust.

joi, 15 iulie 2010

Victor Ponta in Alba Iulia

Liderul Partidului Social Democrat isi va face prima vizita in Alba Iulia in calitate de lider al organizatiei. Va fi primit cu vesnicele aplauze,urale,elogii s.a.m.d. in sala din spate a hotelului Parc(cel mai decent din Alba Iulia). Presimt ca veti fi usor dezamagit,domnule presedinte! Si se intampla din nou ca metoda lor de organizare sa esueze astfel incat nu toti membrii/simpatizantii/doritori sa participe la eveniment sa asiste.
Personal,am stat izolata intr-un beci cam toata saptamana departe de sursele de informare. Imi aduc aminte ca intr-una din zilele trecute,dupa programul de lucru,am iesit la o pizza la terasa 3EST unde mi s-a schimbat in fata ochilor de pe postul Realitatea TV pe cacatul ala de Kiss Tv,de care toata lumea s-a cam saturat,desi atentionasem ospatarul cu privire la doleantele mele in ceea ce privea plasma aia uriasa LG. Aflu in seara asta,cand deja e destul de tarziu ca sa-ti suni sefii sa ii anunti ca vrei un schimb si sa gasesti o persoana sa te inlocuiasca,ca vom fi salutati de aproape de domnul Victor Ponta. Poate avem ocazia si noi albaiulienii sa fim de data asta tratati(ca grup vorbind) cu mai putina superficialitate,caci tind sa cred ca domnul Ponta are retincente vizavi de noi(ar fi si de inteles,dar nu pot fi decat subiectiva si sa ma oftic) si eu nu voi putea asista.
Daca se intampla vreun miracol,o noua postare maine!

miercuri, 14 iulie 2010

stop importului!

Mancand inca lubenita am vazut ca pe sticla de ulei era etichetat intr-un fel frumos steagul Romaniei si scria cu majuscule "PRODUS ROMANESC". DA,bravo,tata! Produs romanesc,ulei facut in ROMANIA! Haideti,romani sa cumparam produse romanesti! In asa fel incat,eu,om de rand,daca voi avea bani vreodata sa decid la randul meu ca e timpul sa facem si .. absorbante romanesti,daca tot sunt si eu femeie. Si asa,daca romanul are mintea deschisa la astfel de idei si incurajeaza dezvoltarea industriei usoare romanesti,va si cumpara. Se va investi in asa fel incat acestea sa ajunga la calitatea celor straine si nu zic sa fie mai lesne,caci e suficient oricum. Produsul va fi relativ acelasi insa cumparandu-l,ma vei face pe mine sa ma imbogatesc,la randul meu,care sustin lucrul asta,sa cheltui bani in Romania si sa devin angajatorul a catorva someri in momentul de fata si prin asta,continuand cu alte cazuri la fel,hartia igienica "Banatul",prezervativele "Senzatii de Moldova" s.a.m.d,sa contribui tu ca cetatean la dezvoltarea patriei tale,implicit,prin efort si timp si a dezvoltarii personale. De ce nu am fi capabili,daca nu la chestii majore,macar in privinta celor minore,sa facem produse la fel de bune din punct de vedere calitativ ca ale strainilor?

marți, 13 iulie 2010

Despre cum as manca eu toata viata doar lubenita

Nu stiu carui fapt se datoreaza preferintele oamenilor in materie de fructe. Sunt destul de convinsa ca nu tine nici de alimentatia mamei din timpul in care toti eram doar niste bieti fetusi si nici pe departe nu poate fi ceva ereditar. Cert e ca,preferinte si preferinte .. si preferinte. Mi-a trecut prin minte si ideea unei chestii supranaturale dar am renuntat. Oricum trec printr-o faza la capitolul idei si tot ce spun nu-mi par altceva decat idiotenii,sa ma credeti pe cuvant.
De ce lubenita? De ce nu capsuni,mango,ananas,kiwi? Asta ma intreb mereu. Ador fructul asta in asa masura incat nu pot concepe faptul ca exista vreo persoana careia sa nu-i placa. Adica,c`mon. As manca-o si stricata!
Profilul nutritional al pepenelui verde arata cam asa: 10% vitamina A, 25% vitamina C, 10% vitamina B6, 10% vitamina B1, 7% magneziu, 5% potasiu. Asta ca se se observe ca lubenita este pana si un izvor de sanatate.
Ma laud si cu o cantitate de aproximativ 50 de kg de fruct consumati intr-o saptamana,intr-o vara printre cele mai calduroase.
Mi-as face o poza in momentul asta plina pana la urechi de suc de lubenita si nu as concepe sa nu i se faca pofta cuiva,de fructul pe care il voi si expune,caci imaginea oricui intr-o asemenea ipostaza poate fi destul de gretoasa. Dar sunt oricum fara baterii si cu burta prea plina ca sa-mi misc fundul la magazin sa cumpar.. eh .. ce viata!

joi, 1 iulie 2010

scumpiri

Totul se scumpeste din nou,statul are nevoie de bani,se recurge la tot felul de metode pentru iesirea din criza asta lunga,dar oare cat or fi de eficiente nu stiu. De la rahatul de la patiserie,pana la benzina si masini toate se scumpesc,creste TVA-ul. Creste. Creste. Salariile scad. Locurile de munca se imputineaza,restructurari,bla bla. Pensiile se micsoreaza iar. Nimeni nu e in stare sa prostesteze cu adevarat. Iasa bietii nostri bunici,parinti,pensionari 2 zile pe saptamana cand afla vestea,isi rup sandalele in public,ca sa arate cat de rau o duc,dupa care ii prinde lenea,oboseala,sau pur si simplu isi dau seama de neputiinta lor si renunta. Poate daca am prelua exemplul grevelor grecesti sau franceze am reusi si noi. Dar tind sa cred ca romanul are prea putina vointa pentru mizeria lui. Ne strigam unul altuia multumirea dar nu suntem in stare sa facem cu adevarat ceva. Tradatori,nefericiti,nemultumiti,saraci,nehotarati .. dintotdeauna. Suparat capitol,dar nu-l putem omite din cartea existentei. Sa speram ca pe viitor va fi mai bine.
Lasand deoparte lucrurile majore la care ma pot gandi,cealalta preocupare a mea,in materie de scumpiri,este pretul tigarilor. Se scumpesc ! De cate alte ori nu mi-am spus ca daca se mai fac scumpiri ma voi lasa .. eh,vezi sa nu. Ce e o majorare de 1 leu cand viciul e atat de pretios?