vineri, 15 octombrie 2010

Despre vecina mea senila

Am o vecina in cartier,draga de ea,de vreo 90 de ani care de curand si-a pus termopane. Termopanul nu a putut trece neobservat din moment ce doar pe geam o zaresti. Si asta tot timpul! De dimineata devreme si pana cand se culca gainile,dumneai sta pe jumatate impietrita in fereastra si priveste pe strada intr-un mod care,pe mine personal,ma inspaimanta. De multe ori cand treceam de ea,imi faceam cruce si imi ziceam in gand “Doamne fereste-ma de zilele alea!”.

Ar fi fost un gest barbar din partea mea sa ii fac poza si poate e sa vorbesc despre ea,dar s-o consideram o tipologie si o persoana in nimicul mare ce ne inconjoara.

Nu stiu daca e felul ei sa traga tepe. Poate e doar senila astfel incat memoria si creierasul nu o mai ajuta. Cert e ca de cand m-a tepuit si pe mine intr-o zi,am stat sa ii observ pe cei cu care intra in contact,mai precis trecatorii care o iau in seama.

Ce face dumneai? Tipa de la fereastra cu vocea aia batraneasca, parca stransa de gat la trecatori: “Domnule scump,domnita draga?!”. Omul bun care o aude,o ia si in seama si se duce aproape de fereastra sa la parter sa vada pentru ce il solicida. Odata ajuns acolo ea incepe sa se vaite ca doamna “Geta” a uitat de ea si ca nu stie cum sa dea de ea. In mod normal,oamenii fie cer informatii,fie se ofera sa dea un telefon. Fiindca dumneai nu are vreun numar de telefon,ii trimite la scara de langa unde locuieste inca o doamna imaginara al carei nume nu il mai retin pe motivul ca ea are numarul. Acestia se duc la scara respectiva si suna la apartamentul cu numarul 15. Nimeni!

Si deja e prea mare coincidenta cand vezi ca atatia oameni care suna acolo,nu gasesc pe nimeni. Acestia,daca au bun simt si nu se prind de figura se intorc la doamna la geam si ii comunica esecul,ea se impacienteaza si in felul asta oamenilor li se face mila si se simt vinovati pentru ca nu pot face nimic si stau si ii asculta toate necazurile.

Si va zic,rareori trec pe acolo si nu e cineva la geamul ei sau la scara cu numarul 15. In cazul in care se intampla sa nu fie asa,dumneai ma striga cu “doamna draga”. Ca sa nu mai mentionez ca odata m-a injurat pentru ca nu m-am oprit. Evident, descoperind toate astea nu o mai bag in seama,caci nimeni nu e fraier si nu am timpul necesar mereu sa ii ascult incoerentele. 

Si daca imi pun si problema ca ar fi destul de sanatoasa mintal si defapt se amuza de oamenii care-i cad in plasa, ma bufneste rasul cand ii vad(persoana cu numarul 7585493847386437463786482354234624 :D)

6 comentarii:

Bogdan Popa spunea...

Duce mai mult a tragicomedie. Dar sa ramanem funny! :)))

Apropo, voi ati observat ca fiecare bloc, fiecare scara are o baba la geamul de la parter?

Deuzza spunea...

eu ma bucur ca baba cu pricina isi inchide geamul devreme. nu vreau sa o vad noaptea :|

lucianB spunea...

bine macar ca e blanda, un prieten are balconul langa o doamna cu hartii. sta pe geam si injura. injura la modu ca poti sa inveti unele noi :D

Anonim spunea...

Singuratatea poate darama si cei mai puternici oameni.

Deuzza spunea...

da,intr-adevar. dar in situatia de fata,data fiind varsta,nu stiu daca sunt solutii.
adica desi imi e groaza de timpurile alea,trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori,la batranete ajungi singur daca deja partenerul de viata s-a dus. pentru ca incepi sa fi si tu irascibil si te izolezi de restul. deja parerile tale nu mai coincid cu ale celor din jur,pentru ca sunt desuete. poate si sanatatea iti e subreda si nu iti permite sa intri in contact cu multe persoane. si la varste inaintate se prea poate ca majoritatea prietenilor de odinioara sa se fi dus si ei.

Anonim spunea...

mai fata, mai...

Trimiteți un comentariu