Va amintiti familia Bundy? Parca serialul a fost facut pentru piesa. Sau piesa pentru serial. Oricum,nu am chef sa dezbat intimitatile familiei respective,dar titlul suna a altceva decat ce vreau eu. Si nu,nu putem avea cu totii mereu titluri unice si originale,caci,oricat de vasta ar fi cantitatea de informatie,pe masura e si numarul de indivizi care au acces la ea.
Off topic: Asta e paranteza mea de spovedanie,apropo de numarul de indivizi. Demografia.Demografic. Nu hidrografic,cum am scris eu intr-o lucrare la economie,nu stiu din ce motiv,caci aveam habar despre ce vorbesc.
In ultimele zile mi-am tot batut capul sa scot ceva productiv,sa scot ceva interesant pentru blog. M-am gandit la solutia sa tot adun subiectele pe o hartie ca sa nu le uit,dar tot nu mi-a iesit. Imi venea cate o idee in autobuz sau in pauza cand eram pe la mama naibii.Calculatorul meu a cazut rapus de suprasolicitare. Si deci,am lasat zilele sa se scurga cu speranta ca ma voi trezi pocnind din degete luminata de o idee grozava. Nu a fost tocmai asa. In schimb,in zilele trecute am intrat in contact cu tot felul de probleme ale altora la care se adauga dezbaterile mele launtrice dintotdeauna si m-am gandit ca daca tot am mers pe categoria Familie si in alte posturi,e binevenit si asta. Daca nu se afla in domeniul vostru de interese,il ignorati pur si simplu.
Pe la inceputul saptamanii a trebuit sa-mi fac rondul si sa o scot la plimbare pe verisoara mea de 10 ani,care sta la internat in timpul scolii. Desi m-am aratat binevoitoare,draguta si i-am facut toate mofturile,am ajuns la maicamea zicandu-i ca nu stiu ce m-as face cand as avea un copil. La care ea mi-a replicat ca lucrurile se schimba atunci cand fiinta aia iti e mai draga decat propria piele si ca afectiunea pentru ea iti genereaza toata rabdarea din lume. Am stat sa privesc in viitor pentru ziua indepartatata o sa devin mama unui copil si deja lucrurile prindeau un alt contur.
Am stat cateva clipe sa ma gandesc in timp ce imi tot indruga aceleasi lucruri dar in alte cuvinte si ca sa o conving ca m-am lamurit i-am dat cel mai bun exemplu pe care il cunosc.
I-am spus ca asa e si in dragoste si relatii. Cand il iubesti pe celalat partas al cuplului tau,devii dintr-odata mult mai rabdator,mai intelegator,mai putin egoist. Pe cand,intr-o relatie in care nu esti indragostit de-a dreptul,e mult mai greu sa renunti la cerintele si asteparile tale in favoarea celuilalt. Esti mai nervos,mai agresiv in abordarea problemelor si te trezesti in fata celuilalt ca un avocat in fata procurorului,fiecare avand interese opuse.
Cei trecuti deja mai mult prin viata vor afirma ca nu exista dragoste la varste timpurii,dar nu poti avea niciodata certitudinea la ce nivel a ajuns maturitatea emotionala a celui aflat in cauza. Suntem un ansamblu de experiente,suntem o oglinda a copilariei si familiei noastre,la care se adauga intensitatea cu care fiecare dintre noi percepem intamplarile ce ni se ivesc.Dragoste,pentru mine inseamna sa veghezi asupra intereselor celuilalt ca si cand ar fi ale tale si sa-ti culegi satisfactia de pe buzele celuilalt cand il vezi zambind. Dragoste inseamna sa te dezvelesti pe tine ca sa-l acoperi pe celalalt. Dragoste inseamna sa pastrezi bucata mai mica pentru tine si pe cea mai mare sa o dai celuilalt. Dragoste inseamna sa te pui mereu in pielea celui de langa tine cand iei tu decizia. Dragoste inseamna sa-l asculti pe celalalt cu placere si daca nu mai e loc,sa-ti tii gandurile tale pentru tine. Dragoste inseamna sa te sincronizezi la viata celuilalt si sa previi datile cand va avea nevoie de tine. Dragoste inseamna sa-ti pierzi proprietatea de tine insuti in favoarea cuiva fara sa fi sigur ca nu va abuza de acest fapt.
O casnicie adevarata presupune aglutinarea a doua vieti pentru restul vietii. O perioada lunga de convietuire. Zile si ani de rutina placuta,presarata cu imaginatie si dragoste in compania cuiva. Ori daca acel cineva nu e persoana care sa genereze astfel de sentimente,fie casnicia se rupe,asta daca vreunul din ei are vointa,fie va fi una anosta.
De aceea,toti care se grabesc cu pasul asta ar trebui sa-si reevalueze sentimentele si intensitatea lor.
1 comentarii:
Interesant cum ai facut o asemanare intre dragostea parinteasca si dragostea intr-o relatie. Multi ti-ar spune ca astea 2 sunt total diferite, dar din cate-am aflat si eu din ,,meditatii" tind sa fiu de-acord cu tine, pana la un punct. Atunci cand te indragostesti, egoismul si posesivitatea nu-si au locul aici (desi, am putea vorbi despre ce este egoismul o gramada...), dar rabdarea si dorinta in a-l vedea pe celalalt bine si fericit exista din plin.
Cred c-ar fi, totusi, putin aiurea daca n-ar exista si putin egoism sa faca lucrurile mai picante. Multi spun ca daca nu esti macar un pic gelos (tine minte: un pic), e ca si cum nu ti-ar pasa deloc. Una e sa ai o relatie, alta e sa fii casatorit. Cand ai o relatie, poti sa pierzi persoana iubita oricand si e imposibil sa nu fii gelos, chiar si in sinea ta, iar cand esti casatorit, e normal ca respectivul nu mai pleaca, deci nu are rost sa fii paranoic.
Iubirea pura e cel mai important sentiment dintre toate, insa... traind doar din iubire mi se pare plictisitor si monoton... insa daca incluzi si celelalte sentimente, fie ele pozitive sau negative, atunci traiesti.
Da' poa' sa nu fie cum zic eu... insa asa imi place sa gandesc.
Trimiteți un comentariu