Mos Goriot

Inca una din cartile pe care la sfarsit le trantesc cu furie pe undeva departe de mine. Te tine in suspans,te face sa traiesti prin personaje,iti infatiseaza alte perspective ale vietii,nu neaparat contemporane ca mai apoi,la sfarsit,sa te faca sa iti spui "la dracu` cu cartea asta!". Mos Goriot,de Balzac se afla si ea printre multimea de elemente mai sus mentionata. Mi-am imaginat o lectura plictisitoare cand am decis sa o citesc,insa m-a captivat in asa masura incat sa-mi las clientii sa astepte la job.
In roman se urmareste intr-un plan evolutia unui tanar francez,Eugene Rastignac,de la un biet student din provincie pana la stadiu de tanar parizian renumit,bineprimit in cercurile cele mai inalte ale societatii acelui timp si intr-un alt plan,sfarsitul unui batran pe nume Goriot. Este evidentiata deasemenea dragostea paterna excesiva pe care,datorita acestui roman am inteles-o si eu si nu numai,scrutand toate aspectele am realizat ca oricat de fantastic mi s-ar parea mie,desi Balzac purta realismul in cerneala condeiului sau,nu e chiar atat de iesit de comun,ba chiar posibil. Dragostea acestui batran pentru ficele sale l-a facut sa-si piarda judecata si in final viata. El saruta necontenit pamantul pe care ele il calca urmand ca pe patul de moarte sa il blesteme si sa se ingroape,odata cu saracia ramasa,in tarana lui.
Un roman demn de citit,frapant ca si calitate artistica. O sa-l recomand copiilor mei!

Eu imi inchei consemnarea aici,pentru ca se anunta cateva zile tumultoase. Scap de jobul de vara ca sa merg la mare,unde voi sedea 10 zile.