Insiruire de

Curios cum,printre multe preocupari pe care le avem cautam sa ne facem inca altele si ajungem intr-un punct unde ne simtim obositi si nu le mai facem fata. Ne vedem prinsi uneori in atatea,cu oameni depinzand de noi intr-un fel sau altul,cu lucruri care nu se pot face fara tine,cu prezenta esentiala intr-unele raporturi pe care poate nu dai doi bani,dar ai dat intr-un anumit moment.
Ma intreb daca nu cumva genul asta de probleme apar la persoanele impulsive,suferinde de un elan extraordinar dar detinand totodata defectul de a-si pierde repede interesul.
Uneori iti mai vine si,in astfel de cazuri,sa-ti iei lumea in cap si sa te tot duci,sa lasi totul balta si poate nu te-ai gandi la consecinte,dar ai spera involuntar si poate fara sa-ti dai seama ca toate sa fie exact cum le-ai asezat pentru cand te apuca dorul de ele.
Urmeaza una-doua saptamani tumultoase,dupa care in sfarsit linistea mult asteptata(asta dintr-un punct de vedere). Linistea de dupa furtuna e mereu mult asteptata. Noi elevii o vom resimti curand spre deosebire de studenti care sunt in pragurile sesiunilor(pentru ca sunt mai multe,hehe,diversitate) si spre deosebire de colegii nostrii elevi in clasa a 12-a care isi vor da bacalaureatul. In conditii precum astea nu pot decat sa ma simt fericita ca sunt in postura mea si sa le urez prietenilor mei aflati in situatia asta mult succes!